„Hemiptera” de Andreea Răsuceanu a apărut la Editura Polirom, în colecţia Fiction Ltd.
M-a consumat scrierea poveștii de dragoste, cu toate necunoscutele și fundăturile în care ajung personajele.
– Care a fost momentul sau ideea care a declanșat scrierea acestei cărți?
Au fost de fapt câteva elemente, care au devenit și punctele de fugă ale cărții: imaginea cicadelor, dar și sunetul lor care se poate ușor converti din fundalul vacanțelor noastre în cel al apocalipsei care cuprinde pe nesimțite lumea, fresca perioadei de domnie a lui Ioan Caragea, rămas în memoria colectivă în asociere cu teribila molimă care a ucis o bună parte din populația Bucureștiului, o poveste de dragoste pe care voiam de mai multă vreme s-o scriu, o zonă bucureșteană care m-a preocupat: Balta Albă.
Cumpără cartea:
– Ce personaj (sau ce parte din carte) te-a costat cel mai mult ca autor?
Cu siguranță naratoarea. E un personaj autocentrat, obsedat de propria viziune asupra lumii, pe care l-am perceput ca fiind foarte departe de mine. Are un fel de scepticism, aproape cinism și o răceală în raportarea la ceilalți, la propriul partener, care anticipă cumva finalul poveștii. M-a consumat scrierea poveștii de dragoste (de fapt, e vorba mai degrabă despre pasiune, senzualitate), cu toate necunoscutele și fundăturile în care ajung personajele.
Susţine citeste-ma.ro:
– Cu ce speri că va rămâne cititorul după ce termină cartea — o imagine, o întrebare, un sentiment?
Sper să rămână cu o perspectivă diferită asupra a ceea ce se întâmplă în jurul nostru, a schimbării subtile, a degradării continue care macină lumea. Trecem de multe ori în grabă pe lângă toate astea, pe lângă freamătul imperceptibil al eroziunii.
scrie un comentariu