„O istorie a sărutului de la antici până în zilele noastre” de Cosmin Neidoni a apărut la Editura pentru Artă şi Literatură, în colecţia Violet.
Sărutul, un gest aparent insignifiant, este, de fapt, un gest revelator: el spune ceva esențial despre modul nostru de a fi în lume.
– Care a fost momentul sau ideea care a declanșat scrierea acestei cărți?
Ideea de a scrie această carte am avut-o în urmă cu opt ani, după o vizită la Palatul Belvedere din Viena. Acolo am văzut „Sărutul” lui Klimt. Întors acasă, începusem un eseu despre acest tablou și, în timp ce căutam referințe bibliografice, am făcut o constatare foarte simplă: în cultura română nu exista nicio carte dedicată sărutului și niciun studiu, nici măcar unul singur, dedicat filematologiei, deși relevanța hermeneutică a gestului este uriașă. Am scris eseul cu referințele găsite în engleză și germană, dar am început treptat să dezvolt obsesia de a scrie o carte dedicată istoriei sărutului. Mi-a luat mult timp. Am început și am abandonat de câteva ori scrierea cărții, nu din lipsă de voință, ci din cauza resurselor bibliografice pe care le-am adunat în timp, cu foarte mare dificultate.
– Ce personaj (sau ce parte din carte) te-a costat cel mai mult ca autor?
Fiind vorba despre o carte de nonficțiune culturală, cartea mea nu are personaje; discursul narativ gravitează exclusiv în jurul ideilor. Partea din carte care m-a costat cel mai mult, ca efort de organizare logistică și ideatică, este aceea dedicată cronologiei universale a sărutului.
Pentru a putea scrie un expozeu istoric consistent, riguros documentat și atrăgător din punct de vedere discursiv, am creat fișiere în Excel cu simboluri, mituri, date, nume, referințe culturale etc. Toate aceste informații le-am găsit în cărți scrise în germană, engleză și franceză, iar provocarea finală a fost aceea de a le metaboliza în structurile semantice ale limbii române.
Diminețile cu trezire la ora 5 și serile târzii de punere laolaltă a informațiilor colectate au reprezentat un cost de timp și un consum uriaș de resurse psihice. Nu regret nicio clipă nimic din tot ce am pus în joc pentru a fi – până la finalizarea proiectului – servantul obsesiei mele.
– Cu ce speri că va rămâne cititorul după ce va termina cartea – o imagine, o întrebare, un sentiment?
Am încercat să așez universul discursiv al acestei cărți sub semnul idealului ciceronian al oratoriei, sintetizat în celebra formulă docere et delectare: a instrui și a încânta. Mi-am propus, prin urmare, nu doar să transmit informații întemeiate pe o documentare riguroasă și reflecție critică, ci și să le comunic într-o formă care să ofere cititorului plăcerea lecturii.
Îmi este greu să spun cu ce anume va rămâne cititorul de pe urma lecturii cărții. Depinde foarte mult și de bagajul cultural, dar și de sensibilitatea fiecăruia în parte.
Mă încumet să cred că cititorii vor rămâne cu ideea că sărutul, un gest aparent insignifiant, este, de fapt, un gest revelator: el spune ceva esențial despre modul nostru de a fi în lume. Civilizațiile și culturile, privite la scară istorică largă, dar și condiția noastră umană pot fi, într-un anumit sens, decriptate prin intermediul tandreții.
Cred că cititorul, după ce va isprăvi lectura acestei cărți, pe care am gândit-o ca pe o călătorie în miezul condiției umane, va deveni mai atent și mai receptiv la miracolul gesturilor mici.
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
scrie un comentariu