„Şoaptele urii” de Marius Albert Neguţ a apărut la Editura pentru Artă şi Literatură, în colecţia Violet.
Cât de mult din soarta noastră este dictat de contextul în care ne naștem și cât putem schimba prin forțele proprii?
– Care a fost momentul sau ideea care a declanșat scrierea acestei cărți?
Ideea a germinat din dorința de a construi un univers amplu pe eșafodajul a două povestiri ale mele, premiate anterior. Fiind istoric la bază, sunt atras de explorarea epocilor trecute, însă esența scrisului meu este și a rămas profund ancorată în zona romanului social. Astfel, în „Șoaptele urii”, am ales să plasez acțiunea în India Antică, oferind voce personajelor marginale, celor respinși și striviți de un sistem rigid de caste. Provocarea principală a fost să creez o arhitectură narativă care să poată fi parcursă pe mai multe paliere: fie relaxat, ca o poveste captivantă despre supraviețuire, fie ca o reflecție filozofică mascată în ficțiune istorică.
Cumpără cartea:
– Ce personaj (sau ce parte din carte) te-a costat cel mai mult ca autor?
Jai a fost, fără îndoială, personajul care m-a consumat cel mai mult. M-am identificat cu el în lupta sa cu demonul Dveș. Pentru a-i oferi acea credibilitate, a trebuit să cobor în propriul meu întuneric. Ca om, la fel ca Jai, am fost forțat de greutățile vieții să iau decizii la limită, unele probabil condamnabile în ochii altora. Transferul acestor trăiri, greșeli și vulnerabilități personale asupra unui personaj a însemnat o confruntare directă cu propriile mele umbre – un proces pe cât de epuizant, pe atât de necesar.
Susţine citeste-ma.ro:
– Cu ce speri că va rămâne cititorul după ce termină cartea – o imagine, o întrebare, un sentiment?
Sper ca cititorul să închidă cartea cugetând asupra determinismului și a liberului arbitru: cât de mult din soarta noastră este dictat de contextul în care ne naștem și cât putem schimba prin forțele proprii? Mi-aș dori să păstreze vie imaginea marginalului care luptă împotriva unui destin aparent implacabil. Mai presus de orice, sper ca romanul să lase în urmă revelația că, indiferent de epocă – fie că vorbim de India Antică sau de societatea contemporană –, natura umană, cu abisurile și luminile ei, rămâne fundamental aceeași.
scrie un comentariu