„Tilt” de Ovidiu Pecican a apărut la Editura pentru Artă și Literatură, în colecţia Violet.
O fulgurație în viața foarte finită și schimbătoare a unui scriitor…
– Care a fost momentul sau ideea care a declanșat scrierea acestei cărți?
Ideile mele au o genealogie ciudată și lungă. Unele dintre ele mi-au ieșit în cale pe vremea când încă uceniceam cu uneltele începătorului în literatură și au trebuit să aștepte ani de zile, ba chiar și decenii, până să cadă în pagină într-o formă publicabilă, reprezentativă. Tilt s-a iscat dintr-un pariu: să scriu altfel decât mă obișnuisem și decât îi obișnuisem pe ceilalți. L-am început ca foileton, câte un modul pe zi, pe blogul meu. Era o noutate pe atunci să ai un blog și eu încercam să îl transform într-un soi de revistă culturală, publicând și câțiva prieteni acolo. (Nu reviste personale făcuse, după 1856, și Hasdeu, pe când venise din Basarabia și se stabilise la Iași?)
În orice caz, inventând Tilt-ul, începând cu onomatopeea din titlu, continuând cu protagonistul și încheind cu scriitorul pseudonim care îl semna, am tatonat locuri prin care nu mai trecusem…
Cumpără cartea:
– Ce personaj (sau ce parte din carte) te-a costat cel mai mult ca autor?
Ținând seama că am scris – intermitent – la această carte din 2012 până în vara aceasta, pot spune că măsor costurile cu privire la care mă cercetează întrebarea în ani de reflecție și de scris. Mult pentru o fulgurație în viața foarte finită și schimbătoare a unui scriitor…
Susţine citeste-ma.ro:
– Cu ce speri că va rămâne cititorul după ce termină cartea – o imagine, o întrebare, un sentiment?
Cartea mea are o unitate de acţiune – dacă „acțiune” pot numi ceea ce se întâmplă acolo –, de loc și de timp. Ea respectă un canon dramaturgic antic, așadar, după cum, de altfel, și trimite la o viziune filosofică antică, dacă nu cumva spun prea mult încercând să spun măcar ceva. Cred că, datorită acestei împrejurări, Mob, protagonistul textului meu, fie el microroman, povestire ori poem, va rămâne cu ceva din ceea ce îl definește: un mod, o memorie, niște împrejurări. Dar poate nu va rămâne cu nimic și se va duce într-o dimensiune imperceptibilă, dispărând de oriunde…




scrie un comentariu