„Vitraliu din fragmente de fantomă” de Cristina Demetrescu a apărut la Editura Trei.
Cititorul va rămâne cu o poveste de dragoste transcedentală, a cărei emoție este aproape imposibil să nu o simtă și nu este doar meritul meu, ci și al coautorului meu nevăzut.
– Care a fost momentul sau ideea care a declanșat scrierea romanului Vitraliu din fragmente de fantomă?
Ca și în cazul celorlalte cărți pe care le-am scris, totul începe cu un refuz acerb din partea mea, atunci când ideea de a scrie se insinuează la fel ca orice alt tip de inspirație care te bate pe umăr subtil, din spate. Cam greu cu statul ăsta pe scaun și procesul elaborat de construcție al unei cărți, nu credeți? Nu mă pot numi un scriitor leneș, pentru că nu mă consider un scriitor cu pedigree. Eu sunt astrolog și stau cu ochii în sus spre stele și prevăd viitorul. Dar cred că Dumnezeu lucrează prin oameni şi ideea cărții a apărut mai întâi de la o editură bucureșteană care își dorea „să scriu o carte cum nu s-a mai scris”, am încheiat citatul, o propunere pe care am considerat-o de-a dreptul indecentă, pentru că nu aveam nicio idee despre ce anume vor de la mine. Apoi același îndemn a început să apară de la un prieten, doi prieteni, trei, patru prieteni, care îmi știau povestea. Poate că se săturaseră să mă asculte și mă trimiteau la plimbare. În cele din urmă, am socotit că trebuie să îmi șantajez propria fantomă, pentru că titlul nu este chiar o metaforă, obligând-o să îmi dea semne mai clare, pe înțelesul meu. Am pierdut pariul și m-am apucat de scris.
Cumpără cartea:
– Ce personaj (sau ce parte din carte) te-a costat cel mai mult ca autor?
Eu, evident, pentru că este practic povestea vieții mele pe care am ținut-o departe de ochii curioșilor. Mereu s-a spus despre mine că sunt o fire discretă și deodată secretele mele au prins glas ca-ntr-o mulțime sobră unde nu ai voie să scoți un sunet și ele țipă strident, nu le mai poți struni și toți întorc capul. Apoi am zis că dacă tot scriu, măcar s-o fac ca lumea și mie cel mai ușor mi-a fost să mă las purtată de emoții. Va trebui să vă rectific întrebarea. Nu m-a costat, am câștigat, doar că nu mi-a spus nimeni la început când mă temeam că voi pierde totul și soțul meu va divorța de mine din cauza nostalgiilor mele strigate în gura mare.
Susţine citeste-ma.ro:
– Cu ce speri că va rămâne cititorul după ce termină cartea — o imagine, o întrebare, un sentiment?
Fundamentul cărții este o sumă considerabilă de dovezi grăitoare despre lumea de dincolo. Ce am scris eu completează cu succes alte lucrări scrise de-a lungul tipului de la Allan Kardec încoace despre viața după moarte. Nu este corect să începi să apreciezi această carte din punct de vedere literar până ce nu ai înțeles adevăratul ei mesaj mediumnic. Faptul că ea a fost scrisă iliterar, îmi depășește până și mie așteptările. Cititorul va rămâne cu o poveste de dragoste transcedentală, a cărei emoție este aproape imposibil să nu o simtă și nu este doar meritul meu, ci și al coautorului meu nevăzut. Va rămâne în urma lecturii cu un limbaj al sincronicităților și invitația din partea mea de a mă citi în continuare şi a trece la următorul nivel al acestui tip nemaipomenit de descifrare a ecourilor lumii spiritelor și nu numai. Vor deține, ca pe o diplomă, dovada vie că iubirea nu moare, oricât ai vrea tu s-o ucizi. Imaginile vii ale simbolurilor care compun vitraliul literar al amintirilor, emoțiilor și tuturor experiențelor paranormale care au transformat în mod miraculos o pierdere într-un câștig incomensurabil nu vor fi șterse niciodată.
scrie un comentariu