recomandări • scriitorii, despre cărţile lor

Ramona Dogaru, despre „Scrisorile de odinioară” (Editura Neuma)

scris de citeste-ma.ro

Există momente în care viața nu cere povești spectaculoase, ci doar o privire atentă asupra lucrurilor simple. Și, de multe ori, tocmai din aceste clipe aparent obișnuite se nasc cele mai autentice povești.

Dacă în primul meu volum, Nu mai caut succesul, copilăria ocupa un loc central, în paginile acestei cărți ea apare mai degrabă ca o prezență discretă, ca o lumină care însoțește reflecțiile despre viața de zi cu zi.

În schimb, în prim-plan, ca și în cartea precedentă, Cea mai fericită zi, se află experiențele cotidiene, relațiile dintre oameni și modul în care acestea ne modelează, contribuind la propria noastră devenire.

Scrisorile de odinioară continuă, într-un fel firesc, drumul început în cărțile mele anterioare. Textele din acest volum sunt independente, fiecare cu povestea și ritmul său, dar toate pornesc din aceeași nevoie de a înțelege și de a păstra emoțiile pe care viața ni le oferă în cele mai neașteptate forme.

Toate aceste povestiri au pornit din experiențe reale, din amintiri, din întâmplări aparent neînsemnate, care au rămas cu mine și care, în timp, au căpătat sensuri mai profunde. 

Un fir important al volumului îl reprezintă farmecul scrisului de mână și al comunicării de altădată: scrisori vechi, păstrate cu grijă prin sertare, dar mai ales în amintiri; prima ciornă, care în carte capătă valoare simbolistică; oracolul – acel „strămoș” ingenuu al rețelelor sociale de astăzi – sau bilețelele pline de speranță ale copiilor către Iepurașul de Paște ori către Moș Crăciun, rătăcite de părinți și descoperite, cu emoție și bucurie, peste ani. Aceste detalii simple devin simboluri ale unei lumi în care emoția era adesea scrisă, nu doar transmisă instantaneu. (Scrisorile de odinioară, Ciorna, Oracolul, acest strămoș al Facebook-ului, Sugestii și reclamații pentru…  Iepuraș).

Ca și în volumele precedente, tema iubirii traversează discret aceste pagini. Fie că este vorba despre iubirea romantică, despre cea pentru familie, pentru oameni, pentru tradiții sau pentru lucrurile simple care ne dau sens existenței, ea rămâne forța tăcută care leagă aceste povestiri. (Poate că iubirea trebuie să fie molcomă. Așezată. Fără efort; Antidot: iubire pură, cuprinsă într-o picătură de mare).

Am mai scris, în acest volum, despre obiceiurile și superstițiile cu care am crescut și care, indiferent cât de modernă devine lumea, continuă să facă parte din noi. Mărțișorul – simbolul românesc al venirii primăverii, mesele de familie, ritualurile mici și aparent lipsite de importanță poartă, de fapt, o emoție pe care timpul nu reușește să o șteargă. (Mărțișorul, Sarmalele de bogdaproste, Iar n-o să mai mănânc șnițel, Voi ce superstiții aveți?; N-am avut niciodată în curte brad…)

Pe lângă aceste repere ale trecutului și ale tradiției, nu pot fi ignorate însă nici provocările prezentului. Lumea contemporană, cu tehnologia ei tot mai prezentă și cu apariția inteligenței artificiale în viața de zi cu zi, își face loc printre aceste povestiri, sugerând contrastul dintre ritmul accelerat al modernității și nevoia profund umană de autenticitate și emoție. (Suntem dispuși să ne căutăm… inimi de tinichea?; Suntem noi pregătiți oare să integrăm boți și roboți în viețile noastre?)

Poate că, dincolo de toate, Scrisorile de odinioară este o invitație la reflecție. O invitație de a ne întoarce, măcar din când în când, la lucrurile care ne-au emoționat cu adevărat, la clipele care, fără să știm atunci, aveau să rămână cu noi pentru totdeauna.

În aceste pagini se află fragmente din viața mea, dar sper ca fiecare cititor să poată găsi, printre ele, și ceva din propria sa poveste.

Cumpără cartea:

Susţine site-ul citeste-ma.ro:


Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citeste-ma.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.

despre autor

citeste-ma.ro

Citeşte-mă! Citeşte, mă!

scrie un comentariu