„Zăpadă pe umerii Adelinei” de Ovidiu Baron a apărut la Editura pentru Artă şi Literatură, colecţia Violet, în anul 2024.
Am jonglat cu simboluri, cu moartea deghizată în joc…
– Care a fost momentul sau ideea care a declanșat scrierea acestei cărți?
Cred că declanșatorul a fost ideea unei iubiri întrupate în altă iubire, combinată cu ideea modificării sau a reinterpretării traumei. Am pus față în față inocența pierdută a copilăriei sau a pubertății cu iluzia unei întâlniri fascinante și salvatoare care să șteargă, să repare, să metamorfozeze. Am jonglat cu simboluri, cu moartea deghizată în joc, cu teritoriul hipnotic al dragostei devenit insulă, cu pădurea ca spațiu sau personaj, cu straturi succesive care sunt romantism mincinos, realism frust, ruralitate idilică, rătăcire în jungla urbană, brutalitate a crimei și părăsirii, căutări mistice ale sinelui și ale sufletului-pereche.
– Ce personaj (sau ce parte din carte) te-a costat cel mai mult ca autor?
Cred că m-a costat cel mai mult Ima, iubita rebelă și fragilă, misterioasă și cinică, fascinantă și lipsită de scrupule. Ea este fantezia care învie o altă iubire la limită, permițând trecerile succesive între vieți, vârste, sentimente, iluzii sau traume. Este cheia înțelegerii unui triunghi amoros, Adelina – Victor – Ima, păstrătoare și pierzătoare totodată și a unei chei fizice, care deschide suflete și lumi deghizate în case.
– Cu ce speri că va rămâne cititorul după ce termină cartea — o imagine, o întrebare, un sentiment?
Cred că rămâne cu toate acestea: sentimentul singurătății în doi, magia iubirii care face vizibile straturile ascunse ale lumii, întrebarea dacă miracolul este pe deplin salvator, dacă poate sau nu să dureze.
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
scrie un comentariu