Tânăra scriitoare Eliza Clark a devenit cunoscută odată cu romanul ei de debut, Boy Parts (2020). A publicat apoi romanul Penitență (Penance) în 2023, tradus la noi din engleză de Ioana Miruna Voiculescu pentru Editura Polirom, și volumul de povestiri She’s Always Hungry în 2024, inclus la scurt timp de The New York Times pe lista celor mai bune cărți din acel an.
Penitență, romanul nominalizat la Dylan Thomas Prize 2024, crește numărul cititorilor care descoperă în cărțile Elizei Clark o voce sigură și, mai ales, teme sociale esențiale pentru generația tânără din prezent. Familiile disfuncționale, abuzurile, hărțuirea în școli și violența în diferite forme sunt subiecte regăsite într-un roman care, în egală măsură, scoate la iveală neajunsurile unei societăți în care copiii, o categorie vulnerabilă, nu sunt aproape niciodată protejați, nici măcar în sânul familiei care ar trebui să fie un loc sigur, nici la școală, unde ar trebui adâncite valorile care să le asigure un început bun în viață.
Angelica, Dolly, Violet, Jayde și Joan sunt personajele pe care, zece ani mai târziu după o crimă oribilă, jurnalistul Alec Z. Carelli le aduce din nou în atenția publicului larg. Joan Wilson e adolescenta ucisă într-o noapte pe plajă, iar jurnalistul merge pe urma unor mărturii existente, scoțând la iveală, chiar de la făptașe, nenumărate alte informații, pagini de jurnal, răspunsuri obținute cu greu, recompunând astfel întregul lanț de evenimente care au dus, în cele din urmă, la o tragedie.
Ce e cu totul deosebit la acest roman care, la prima vedere, ar putea să pară că e dedicat categoriei Young Adult? (Nu este!) Eliza Clark pătrunde nu doar în mentalitatea adolescenților de azi, dovedindu-se un fin observator din acest punct de vedere, ci mai ales în straturile invizibile ale universului online, ale unei lumi în care ceea ce e întunecat se dovedește mai puternic decât lumina, iar mintea maleabilă a unor tineri se fărâmițează cu o viteză uluitoare. Imaginați-vă un subteran infinit, complicat, tuneluri fără ieșire, dar ademenitoare, o peșteră a infinitului care te cheamă din ce în ce mai puternic spre străfundurile sale. Așa arată, de cele mai multe ori, lumea ascunsă a internetului pentru mintea fragilă a unui copil sau a unui adolescent care ajunge să atingă numai cu vârful degetelor un astfel de tărâm. Iar acolo unde nu există un sprijin real, acolo unde mediul e toxic, iar siguranța pare să existe numai într-un computer în loc să fie în lumea reală, această alunecare e iminentă.
Eliza Clark surprinde, dincolo de această autenticitate a personajelor, și trăirile care, mai presus de orice, alimentează, încet-încet, finalul nefast:
„Furia pe care o simțea ea era amorfă și generală; un zumzet de mică intensitate îndreptat spre tot și nimic în același timp. Mulți oameni se purtau urât cu ea, dar nu exagerat – nu apuca să urască în mod special pe nimeni pentru că nu capta suficient interesul vreunui bully”.
Era furia pe care, în carte, o simțea Violet, dar aceeași furie era simțită de celelalte adolescente. Pentru multe dintre ele, copilăria se încheiase brutal, prin traume generate de abuz. Iar eșecul celor care ar fi putut să ajute e constant și sprijinul e aproape invizibil.
În mediul online, pe site-uri și bloguri obscure, comunități întregi își validează reciproc teoriile desprinse de realitate. Un exemplu bun e cel legat de tulpa, un concept preluat din budism și deformat în așa fel încât cei care îl „foloseau” să îl promoveze ca un instrument util inclusiv pentru a face rău:
„Ce chestie înfricoșătoare să facă? Ceva puternic sau ceva slab? Dacă Crow era un loc «străveziu», un mini-iad, voiau să îmbrățișeze partea întunecată sau să încerce s-o contracareze? Să se scufunde și mai mult sau să încerce să se ridice la suprafață?”
Nu există, în societatea surprinsă de Clark, un echilibru, un zid solid de care aceste tinere s-ar putea sprijini. Nu există piloni care să pună adevărul la locul lui și nimic care să le ofere senzația de siguranță. Violet, una dintre adolescente, fascinată de această latură a Internetului, întărește dovezile care arată că alunecarea aceasta vine la pachet cu o deformare definitivă a percepției asupra răului:
„Când am găsit apoi o sursă de povești oribile care chiar erau adevărate, m-au prins complet. Oamenii ăia chiar existaseră pe bune – și victimele, și făptașii. Înduraseră și executaseră unele dintre cele mai extreme acte pe care le poate comite un om – cum să nu fii fascinat?”
Astfel, răul se întoarce în lume ca formă de firesc, experiment, răzbunare, misiune sau justificare.
Traumele nu sunt un declanșator în sine. Factorii ulteriori sunt cei care apasă cu toată puterea pe butonul roșu. Un episod remarcabil e cel în care, aproape de final, se dezvăluie copilăria lui Dolly, un episod care, fără să se înscrie în rândul abuzurilor suferite de același personaj, e cât se poate de marcant:
„Spre disperarea lui Dolly, i-au fost confiscate animăluțele și păpușile Polly Pocket. I s-a spus «ești prea mare pentru ele» și «dacă vrei să te comporți ca un adult, nu poți să te mai joci cu păpușile», iar Dolly a urlat și a implorat să fie cruțate. Heather n-a înțeles ce urmărea mama lor; de ce Dolly nu-și putea păstra păpușelele ciudate. Și-o amintea strigând: «Le omori! Dacă mi le iei, le omori!» Credea la modul foarte serios că păpușelele ei prinseseră viață.”
Inocența e pedepsită, imaginația firească a copiilor e smulsă aici de la rădăcină, lăsând loc vidului care, în cele din urmă, îi înghite pe cei care nu mai au în ce să creadă.
Iată, așadar, meritele unui roman care ar trebui citit de părinți și profesori în egală măsură, de toți cei care cred că fragilitatea expiră la o anumită dată, acolo când „oficial” se încheie copilăria. De toți cei care, într-o oarecare măsură, hrănesc această izolare, neîncredere în ceea ce adolescenții simt, cred sau speră. Iar Eliza Clark răsucește toate aceste perspective într-o cameră cu oglinzi, le multiplică și ne arată pericolul înmiit, în speranța că vom accepta o vină comună.
Eliza Clark, „Penitență”, Editura Polirom, anul publicării: 2025, nr. pagini: 440, traducere: Miruna Voiculescu
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
Fotografie reprezentativă: Davide Sibilio / Unsplash
scrie un comentariu