După Teoria tăcerii și Teoria fricii, Iulian Tănase a publicat, tot la Editura Trei, romanul „Te rog să nu vii în timp ce dorm”. Cum a ajuns să-l scrie şi de ce e nerecomandat nemuritorilor aflaţi chiar de la Iulian Tănase.
Motivul principal pentru care am ajuns să scriu această carte are legătură cu studiile pe care le fac în prezent. Momentan, sînt student în anul 2 la masteratul de Consiliere filosofică (Facultatea de Filosofie, UB). Bine, vîrsta pe care o am (52 de ani) nu m-ar recomanda neapărat pentru calitatea de student, doar că mie îmi place să învăț, așa că nu-mi bat capul cu vîrsta. Anul trecut, una dintre materiile pe care le-am avut în semestrul I a fost Strategii și tehnici de consiliere. Am studiat după un manual americănesc, The World of the Counselor. An Introduction to the Counseling Profession, de Ed Neukrug. Cartea mea începe cu acest caz pe care l-am găsit în manualul lui Neukrug:
„John, în vîrstă de 82 de ani, este profund deprimat și simte că nu mai are nici un motiv să continue să trăiască după ce a fost diagnosticat recent cu cancer pancreatic și i s-a spus că mai are de trăit mai puțin de un an. Deși vine la tine, consilierul lui, de cîteva luni, perspectiva asupra vieții nu i s-a schimbat, iar el este hotărît să pună capăt a ceea ce consideră a fi o «existență goală», înainte ca moartea să-l ajungă din urmă. Partenerul lui din ultimii 45 de ani, Jim, a murit în urmă cu doi ani, iar John crede acum că realitatea propriei mortalități a devenit clară. John locuiește într-un azil de bătrîni, dar are puțini prieteni apropiați. El și Jim se izolaseră de ceilalți și, pentru a-și proteja intimitatea, au rupt cu ani în urmă orice legătură socială. John nu are un sistem de sprijin și nu este interesat să-și dezvolte unul acum. Îți spune că a trăit destul și că a realizat în viață aproape tot ce și-a dorit. Acum este pregătit să moară și vrea doar să încheie totul cît mai repede și fără durere. Îți cere să-l ajuți să se hotărască asupra celui mai eficient mod de a-și atinge acest scop. În calitate de consilier al lui, ce-ar trebui să faci?“
Mi-am imaginat scenariul în care consilierul (filosofic) îi propune lui John să-i scrie morții o scrisoare. Și exact asta se întîmplă în micul meu roman. John își povestește viața, adresîndu-i-se acestui destinatar invizibil, care este propria lui moarte. Cazul lui John a exercitat asupra mea un magnetism pe care nu am reușit să-l înțeleg – bine, nici măcar n-am încercat. Unele lucruri e bine să rămînă de neînțeles.
Mi s-a desfășurat în fața ochilor o viață pe care eu n-am făcut decît să o relatez cît mai simplu, dar e o simplitate destul de neliniștitoare, din ce am văzut la reacțiile celor care au citit deja cartea. Povestea este despre dragoste, despre iertare, despre virtuțile terapeutice ales scrisului, dar și despre puterea iubirii asupra morții, cum spune Cristian Iftode pe coperta 4.
Cartea asta am scris-o dinspre calitatea noastră de ființe finite, de ființe-întru-moarte (Sein-zum-Tode, cum spune Heidegger) – așadar, nu e recomandată nemuritorilor.
Mulțumesc!
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citeste-ma.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.
scrie un comentariu