„Asfalt Blues” de Mihai Bălăceanu a apărut recent la Editura pentru Artă şi Literatură, în colecţia Violet.
…realitatea și-a urmat cursul, fără să fie făcută knock-out de ficțiune.
– Care a fost momentul sau ideea care a declanșat scrierea acestei cărți?
Volumul de proză scurtă „Asfalt Blues” nu are o geneză clară. Sunt povestiri scrise între 25 și 31 de ani. Provocarea a fost să le triez, să văd ce păstrez și ce pun deoparte și să le aduc laolaltă sub un concept-umbrelă. Așadar, pot spune că scrierea acestei cărți a fost un proces laborios care a implicat, înainte de toate, aducerea la un numitor comun a tuturor vocilor auctoriale specifice etapelor de viață pe care le-am parcurs până în prezent.
– Ce personaj (sau ce parte din carte) te-a costat cel mai mult ca autor?
Nu știu în ce măsură poate fi încadrat la pierderi sau costuri, dar am avut, în cazul anumitor povestiri, un sentiment de neliniște, că pot face rău unor persoane dragi sau că le pot șifona imaginea prin felul în care am ales să le portretizez în carte. Din fericire, realitatea și-a urmat cursul, fără să fie făcută knock-out de ficțiune. Ba chiar persoanele respective s-au declarat încântate de alter egourile lor literare. De asta e bine să ai în preajmă oameni inteligenți, cu prezență de spirit și autoironie.
– Cu ce speri că va rămâne cititorul după ce termină cartea — o imagine, o întrebare, un sentiment?
Cu toate trei, de ce nu? Ai atins un „nerv” de care mulți se feresc. Cred că un scriitor are datoria, atât cât îl țin puterile și talentul, să treacă prin toate aceste trei paliere — imagine, întrebare, sentiment — într-o singură carte. Un cititor poate rămâne cu descrieri poetice care nasc imagini frumoase, de lungă durată, poate înțelege, raportat la trăirile proprii, ce simt personajele, dar dacă nu ajunge să-și pună întrebări după ce termină de citit un roman sau un volum de proză scurtă, consider că autorul în cauză nu și-a îndeplinit menirea până la capăt. E dificil, știu, dar spre asta tindem toți când spunem că vrem să facem Literatură cu majusculă, nu-i așa? Dacă eu m-am achitat cu brio de acest rol cu volumul de povestiri „Asfalt Blues”, rămâne să aflăm de la cititorii mei.
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
scrie un comentariu