Tradus recent din limba suedeză de Andreea Caleman și publicat la Editura Polirom, Detaliile de Ia Genberg este un roman finalist la The International Booker Prize 2024, nominalizat anul acesta și la The International Dublin Literary Award.
Acest al treilea roman scris de Ia Genberg păstrează ceva din detașarea obligatorie a stilului jurnalistic din anii carierei construite de autoare în acest domeniu. Patru relații din trecut, de prietenie sau romantice, complexe și umane prin detaliile care le recompun, întregesc această carte în care, surprinzător sau nu, regăsim nenumărate caracteristici ale interacțiunilor cu ceilalți, uneori zbuciumate, alteori de neînțeles, dar tocmai această detașare a relatării aduce mai multă lumină asupra trecutului naratoarei, dar și asupra felului în care îi înțelegem pe ceilalți.
Portretele care îi reușesc scriitoarei suedeze sunt perfecte tocmai prin naturalețea și obiectivitatea de care dă dovadă în fiecare dintre cele patru capitole. Pentru că, la polul opus, ficțiunea cu elemente autobiografice care acuză în scris întâmplări și oameni din viața reală, pierzând umbrele detașării, nu face decât să se îndepărteze de literatura de calitate. Nu e cazul aici, căci Ia Genberg construiește un exemplu perfect al integrării elementelor autobiografice într-o carte care, cu succes, ne vorbește în mod universal.
JOHANNA
Johanna e capitolul cel mai puternic, prietenia aici se împletește cu iubirea, iar relația nu e una lipsită de toxicitate, decupată cu precizia unui chirurg:
„Odată cu Johanna, a dispărut și singura mea cititoare, cea mai bună, cea mai riguroasă, cea mai încurajatoare. Odată cu ea, obstacolele care mă împiedicau să mă așez la masa de scris și să termin ceva ce au devenit insurmontabile. (...) Am întâlnit și oameni care iubeau aceleași lucruri ca și mine, din aceleași motive, dar care nu vedeau ce rost are să discutăm despre asta. Sau oameni care pur și simplu credeau că literatura tipărită e o formă de artă depășită. Niciunul dintre ei nu a reușit să amestece sărutările de pe buzele mele cu altceva. Sărutările rămâneau acolo (pe buzele mele), nu atingeau nimic din viața sau veleitățile mele de scriitoare.”
Din detalii se nasc concluziile care unesc toate fragmentele din ce în ce mai revelatoare despre cei care i-au traversat viața, având o însemnătate diferită, de fiecare dată, lăsând lecții pe care fiecare cititor în parte le poate desprinde cu ușurință tocmai datorită stilului limpede și detașat, o ficționalizare a unor amintiri care par să ne aparțină și nouă:
„Odată, probabil chiar când s-a terminat totul între noi, m-am întrebat dacă nu cumva asta înseamnă violență sistematică: să înveți pe cineva, fără să vrei, ce este un cadou, de unde se cumpără și cum se oferă. (...) Câțiva ani mai târziu, am înțeles că toate acele gânduri despre violența latentă a cadourilor erau doar elucubrații izvorâte din trauma abandonului, inventate a posteriori de mintea mea plină de resentimente”.
Click sau scan pentru a susţine site-ul citeste-ma.ro:
NIKI
Cuceresc în egală măsură detaliile despre preferințele celorlalți, despre cărțile pe care le citeau, despre gusturile pe care le aveau în materie de muzică, de literatură, de oameni. Întâmplările și faptele sunt recuperate cu grijă și o atenție aparte față de ceea ce ar putea aluneca spre o analiză imparțială, însă introspecția aici nu traversează granițe în mod fraudulos:
„Mult timp am crezut că, citind-o și înțelegând-o pe Birgitta Trotzig, voi reuși să o înțeleg mai bine pe Niki, abordarea ei aproape psihiatrică a dimensiunilor spirituale ale existenței, venerația ei pentru abject și atracția către subteran. Ele două păreau să aibă o lume comună, una sângerie, încrâncenată și haotică, la care eu nu aveam acces, unde emoțiile erau zei ce hotărau aproape orice, unde un acces de furie putea duce la farfurii sparte, iar o nouă îndrăgostire putea însemna o călătorie până în celălalt capăt al lumii.”
ALEJANDRO
O iubire bruscă și năvalnică din anii de tinerețe e subiectul celui de-al treilea capitol. Detaliile sunt cele invizibile în timpul relației, de neghicit în mijlocul întâmplărilor, dar cele care ies la suprafață atunci când e necesar, atunci când adevărul se adâncește odată cu trecerea timpului:
„Pentru mine, a te atașa e ca un tatuaj – totul rămâne, cu toate detaliile intacte, toți cei pe care i-am iubit și i-am prețuit sunt permanent cu mine.”
Jurnalistul Ia Gengerg investighează, iar scriitorul Ia Genberg se asigură că nu se pierde nimic și că luciditatea câștigă pe terenul fertil al ficțiunii:
„Poate că nu mai voiam să fiu în niciun alt loc decât în detaliile de sub informație, de sub învelișul acela.”
Este, în definitiv, o muncă de detectiv în propria viață.
BIRGITTE
Am întâlnit cu toții, fără îndoială, de-a lungul vieții, oameni care ne-au făcut să ne îndoim de noi înșine, să ne punem sub lupă nu doar abilitățile de a-i înțelege pe ceilalți, ci și unele decizii luate. Detașarea face însă ca, de fiecare dată, acțiunile unor oameni să capete în cele din urmă înțeles și pentru noi, iar sentimentele se cern pentru a aduce o claritate atât de necesară. Înțelegem, uneori fără a ierta și, mai ales, fără a uita, tiparul altora:
„Strădania ei de a se integra și de a evita conflictele anihilase complet acea parte a ființei sale unde, în mod normal, ar fi trebuit să se consolideze o personalitate, cu voință, înclinații, aspirații proprii, o coloană vertebrală cu asperitățile sale. Dar așa, tot ce mai rămăsese era anxietatea – vibrând la vedere, corozivă, măcinătoare –, singurul lucru vizibil despre Birgitte din exterior.”
Fără să acuze, descriind obiectiv, lăsând, fără îndoială, și detalii care pot fi văzute din două perspective cu totul diferite, Ia Genberg trasează o metodă de a percepe lumea mai clar prin literatură:
„N-avea niciodată parte de liniște – întotdeauna vreun alt detaliu al lumii trebuia supravegheat ca să nu-i scape de sub control. Și asta este, cred, însăși existența suferinței celor chinuiți de anxietate: faptul că existența, prin natura ei, e imposibil de controlat.”
Brigitte nu iese de sub radarul atent al unei analize care îi reușește atât de bine autoarei.
Dacă ar fi să extragem elementul-cheie care face din Detaliile o carte atât de apreciată e tocmai lipsa unei învinovățiri față de cele patru personaje din aceste memorii împletite cu ficțiunea. Ori tocmai această detașare ne amintește că astfel de întâmplări fac parte din firescul vieții pe care, în acele clipe, îl trăim cum putem mai bine, capabili sau nu de a desluși suficient pentru a ne putea desprinde sau de a hotărî să prelungim propria poveste, oricât de neînțeles ar fi.
Ia Genberg, „Detaliile”, Editura Polirom, anul publicării: 2025, nr. pagini: 184, traducere: Andreea Caleman
scrie un comentariu