citeste-ma.ro şi Editura Humanitas vă oferă un fragment în premieră din volumul Mazel. Secretul ancestral al norocului de Francesc Miralles, în traducerea Cameliei Dinică, apărut recent în colecția Practic.
După Ganbatte. Arta japoneză de a depăși dificultățile și Maneki Neko. Cartea japoneză a norocului, semnate Nobuo Suzuki, și Namaste. Calea hindusă spre fericire, împlinire și succes, semnat împreună cu Héctor García, Francesc Miralles revine cu Mazel. Secretul ancestral al norocului, în care își îndreaptă atenția spre alt spațiu cultural, de unde încearcă să extragă importante lecții de viață.
Mazel tov este o urare ebraică însemnând „Noroc!“ Dacă însă vom explora semnificațiile profunde ale cuvântului mazel, vom descoperi adevăratul secret al prosperității, și anume că norocul nu vine „de sus“, ci depinde de efortul și strădania fiecăruia.
Pornind de la o emoționantă poveste de viață, Francesc Miralles ne oferă o călătorie fascinantă, presărată cu sfaturi practice, către reușita personală.
După ce a eșuat în repetate rânduri în carieră, Saul, eroul poveștii, acceptă o ofertă misterioasă de muncă și se mută din Brooklyn, tocmai la Cracovia, un oraș necunoscut și atât de îndepărtat de lumea lui. Va întâlni aici o serie de personaje care îi vor oferi pe rând experiențe de viață neprețuite, învățăminte valoroase și îi vor desluși puterea ascunsă în cuvântul mazel, care ne poate schimba norocul pentru totdeauna dacă avem curajul să acționăm.
Scriitor, jurnalist și muzician, FRANCESC MIRALLES s-a născut în 1968 la Barcelona. A urmat inițial cursuri de jurnalism la Universitatea Autonomă din Barcelona, abandonate după patru luni, apoi de filologie engleză, la care a renunțat după terminarea anului trei pentru a călători, și astfel a ajuns să trăiască pentru o vreme în Croația și Slovenia în timpul războiului iugoslav, experiență redată în Café Balcanic (2004). Revenit la Barcelona, a studiat germana la Universitatea Centrală. După absolvire, a făcut un masterat în editare. A coordonat colecții de dezvoltare personală, semnând și câteva lucrări sub pseudonim, experiență reflectată în primul său roman, Barcelona Blues (2005). După ce a obținut Premiul Gran Angular 2001–2002 cu romanul pentru tineret Un haiku per a l’Alícia, a hotărât să se dedice scrisului. Francesc Miralles a publicat de-a lungul timpului o mare varietate de lucrări de ficțiune și non-ficțiune – romane, cărți de dezvoltare personală, cărți pentru copii și tineret, thrillere –, singur sau în colaborare, unele fiind recompensate cu premii de notorietate și traduse în 50 de țări. În 2007 i s-a acordat Premiul Columna Jove pentru romanul pentru tineret Interrail. Publicat în 2008, romanul Cel mai frumos loc din lume e chiar aici (El mejor lugar del mundo es aquí mismo; Humanitas Fiction, 2017), scris împreună cu Care Santos, a cunoscut deja traduceri în peste 20 de țări. În 2009 a primit, împreună cu Álex Rovira, Premiul Torrevieja pentru romanul Última respuesta. Cei doi au mai semnat câteva cărți vândute în sute de mii de exemplare și traduse în peste 15 limbi. Împreună cu Héctor García (Kirai), Miralles a publicat numeroase bestselleruri, între care Ikigai: Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită (Humanitas, 2017), Metoda ikigai: Secrete japoneze pentru a-ți descoperi adevărata pasiune și a-ți atinge țelurile în viață (Humanitas, 2019, volum tradus în peste 60 de limbi și care a ajuns bestseller în Statele Unite, Anglia, India, Olanda, Turcia etc.) și Ichigo-ichie: Arta japoneză de a te bucura de fiecare clipă (Humanitas, 2020). Dintre romanele sale, de mare succes la public s-au bucurat Iubire cu „i“ mic (Amor en minúscula, 2006; Humanitas Fiction, 2017), tradus în 27 de limbi, și continuarea sa din 2014, Wabi-Sabi (Humanitas Fiction, 2018), precum și Biblioteca de pe Lună (La biblioteca de la Luna, 2019; Humanitas Fiction, 2020). În 2021 a publicat romanul Un ceai la capătul lumii (Un té para curar el alma; Humanitas Fiction, 2022), semnat împreună cu Ángeles Doñate. Francesc Miralles colaborează cu El País Semanal, MenteSana și Radioul Național Spaniol și susține ateliere de dezvoltare personală în toată lumea.
FRAGMENT
Povestiri ebraice
Despre invențiile moderne
Rabinul din Sadagura era un om deosebit de înțelept. Într‑o zi, împărtășindu‑și gândurile cu hasidicii săi, comentă:
— Nu există nimic pe această lume din care să nu putem învăța. Tot, absolut tot, ne poate învăța o lecție valoroasă.
Un hasid, pe care nu‑l convingeau cuvintele rabinului, întrebă din curiozitate:
— Atunci, spune‑ne, maestre, ce ne poate învăța calea ferată?
— De la calea ferată putem învăța că o clipă ne poate face să ajungem târziu la destinație sau să pierdem totul.
Alt discipol îndrăzni să întrebe:
— Și de la telegraf?
— Că fiecare cuvânt contează și că toate ne sunt numărate.
— Și de la telefon? întrebă din nou primul hasid, deja puțin mai convins:
— Că acolo se aude ce se spune aici.
Trenul potrivit
Un renumit avocat l‑a vizitat pe prietenul lui din copilărie, rabinul Eljanan Waserman, și, observând că acesta trăia într‑o mare sărăcie, i‑a spus cu îngrijorare:
— Eljanan, întotdeauna ai fost cel mai inteligent dintre noi noi; dacă ai fi studiat ca să devii avocat, astăzi te‑ai fi bucurat de multe bogății.
Rabinul nu a reacționat la cuvintele prietenului său.
Câteva ore mai târziu, avocatul însoțit de rabin s‑a îndreptat spre gara de unde trebuia să ia trenul pentru a se întoarce acasă.
Când au ajuns, erau două trenuri gata de plecare. Cel care se îndrepta spre destinația avocatului era foarte vechi și uzat, iar cel de‑al doilea, care mergea în altă direcție, părea comod și strălucitor.
Avocatul se pregătea să urce în trenul vechi, când rabinul l‑a întrebat:
— N‑ai prefera să iei trenul mai modern? Sigur ai călători mult mai comod!
Prietenul lui i‑a aruncat o privire uimită și i‑a răspuns:
— Acela nu merge în direcția pe care o doresc.
Rabinul, de parcă nu ar fi auzit, a insistat:
— Dar nu preferi să călătorești într‑un tren nou și cu scaune capitonate?
Simțind o oarecare iritare, avocatul i‑a replicat:
— Eljanan, nu ești rațional! De ce să vreau atât de mult confort dacă nu mă duce unde vreau eu să ajung?
Atunci rabinul a zâmbit și i‑a spus liniștit:
— Ți‑ai auzit spusele? Sunt foarte adevărate. Când dorești să atingi un scop, confortul drumului nu contează. Esențial este să ajungi la destinație. Când mi‑ai spus astăzi că aș fi putut fi un om bogat dacă aș fi devenit avocat, aveai dreptate. Dar obiectivul meu în viață nu este acesta. Prin urmare, de ce să‑mi doresc prosperitate dacă nu mă duce la ținta pe care vreau eu să o ating?
Nu o lua pe drumul acela
Un rabin dădea învățături despre morală în sinagogă. În timpul discursului său i‑a încurajat pe cei prezenți să lase deoparte obiceiurile proaste și la final i‑a avertizat:
— Poate credeți că și eu, la un moment dat, m‑am abătut pe drumul nepotrivit. Ei bine, îngăduiți‑mi să vă răspund prin următoarea parabolă: Un om se rătăcise într‑o pădure întunecată și de nepătruns și nu era în stare să găsească drumul spre ieșire. Din fericire, s‑a întâlnit cu alt om și l‑a rugat să‑l ajute. Acesta însă i‑a răspuns: „Habar nu am cum să ies de aici, căci sunt la fel de dezorientat ca tine. Dar pot să‑ți dau un sfat: Nu o lua pe drumul pe care am mers eu“.
Libera alegere
Într‑o bună zi, rabinul Nahum le‑a spus discipolilor săi:
— Dacă vi s‑ar da să vă alegeți liber suferințele, ce credeți că s‑ar întâmpla?
Toți au tăcut.
— Răspunsul este evident: fiecare și‑ar alege din nou propriile suferințe, văzând că toate celelalte sunt și mai grele.
Drumul bătătorit
Aflându‑se la Ierusalim, un rabin mergea pe un drum când s‑a întâlnit cu o fetiță. Când l‑a văzut, aceasta l‑a întrebat:
— De ce străbați câmpul acesta care nu‑ți aparține? Picioarele tale strică boabele și spicele, împiedicându‑le să crească și cauzezi o mare pagubă stăpânului.
Surprins, rabinul i‑a răspuns:
— Păi merg pe un drum deja bătătorit!
Fetița i‑a replicat atunci:
— Adevărat. Alți mitocani l‑au bătătorit înaintea ta.
Am învățat nimic
Rabinul Aaron de Karlin, la întoarcerea dintr‑o vizită obișnuită la maestrul său Maguid de Mezritch, a fost interpelat de un grup de discipoli și cunoscuți care doreau să audă ce învățături dobândise în timpul călătoriei. Acesta le‑a răspuns:
— Nimic.
Ascultătorii lui, nedumeriți, au insistat.
Dar acesta a răspuns din nou:
— Am învățat nimic.
Convinși că rabinul Aaron ascunde o perlă valoroasă de înțelepciune, au argumentat, ironic, că acele călătorii la Mezritch păreau un deranj inutil, dat fiind că nu căpăta nici o învățătură din ele.
— Dar asta este exact ceea ce am învățat, a răspuns rabinul, că tot ceea ce știu este nimic.
Fiecare are locul său
Un discipol s‑a apropiat de un rabin și i‑a spus:
— Înțelepții spun că nu există lucru care să nu aibă locul lui în lume. Și omul îl are pe al lui. De ce, atunci, oamenii simt uneori că nu au spațiu?
Rabinul nu a ezitat să răspundă:
— Pentru că fiecare vrea să ocupe locul altuia.
Oamenii se pot întâlni
În timpul unei călătorii, rabinul Yehuda Zvi și rabinul Shimon au primit, fiecare, vestea despre celălalt, care călătorea pe același drum, dar în sens opus.
Amândoi au coborât din trăsură și au ieșit în întâmpinarea celuilalt. S‑au salutat ca frații și rabinul Yehuda a afirmat:
— Acum înțeleg zicala populară care spune: Oamenii se pot întâlni, munții nu. Dacă doi oameni se consideră doar ființe umane, se vor întâlni. Dar dacă vreunul dintre ei sau amândoi se consideră munți foarte înalți, nu se vor întâlni niciodată.
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
scrie un comentariu