Romanul „Zăpezi de tei”, de Anca Nedelcu, a fost publicat la Editura Trei.
Fiecare cu propria sa felie de viață, cu bunele și relele sale…
– Care a fost momentul sau ideea care a declanșat scrierea romanului Zăpezi de tei?
Mi-ar plăcea să spun că într-o bună zi de vară, plină de soare și miros de tei înfloriți, am simțit brusc și convingător un impuls să scriu această carte. Dar nu a fost deloc așa. Primul capitol are titlul „Raluca. Punct.” și a fost scris la câteva luni după ce studenta mea cu același nume a plecat pentru un doctorat în ceruri, la numai treizeci și ceva de ani. Am îmbrăcat această poveste amară, ca emoția să-și piardă urma cumva, în alte întâmplări inventate despre niște personaje care, zice cartea, au fost colegi într-o școală din Ploiești și s-au revăzut după 30 de ani. Fiecare cu propria sa felie de viață, cu bunele și relele sale… Destinul Ralucăi e singurul real din roman, de la această poveste de viață frântă a pornit cartea.
– Ce personaj (sau ce parte din carte) te-a costat cel mai mult ca autor?
Zăpezi de tei e plină de destine: apare Aurel, actorul plin de energie, și, uneori, de singurătate, Sanda, directoarea de liceu pedagogic, cu mama sa, cea cu mintea aburită de uitare, Ana, profesoara, Bobi, chirurgul, tată de fată proaspăt întoarsă acasă din țări depărtate, inspectorul Jean și lumea lui, Voicu, cel cu bani mai mulți decât anii de școală, Mirela și copilul ei cu tetrapareză spastică. Și alți câțiva, care îi însoțesc pe acești foști colegi de la a VIII-a B, Școala 30. Toți au umbre și bucurii, ca-n viață. Așa că e greu de zis care din ei „m-a costat” mai mult. Pot doar să spun că de multe ori m-am emoționat și eu pe mine când le scriam viețile, când le trăiam dramele sau bucuriile. Și sunt sigură că mulți dintre cei care vor avea răgaz să intre în lumea lor, vor regăsi în poveștile din carte ceva din propriile vieți.
– Cu ce speri că va rămâne cititorul după ce termină cartea — o imagine, o întrebare, un sentiment?
Să rămână cu… „zăpezile de tei”. Ce înseamnă acest lucru? Ne putem da seama doar după ce citim cartea! E ceva special – o nostalgie fără seamăn, un gust interesant de bucată de viață de care ne e dor, care ne dă de gândit, care ne apropie de noi și de ceilalți. Așa că cine n-ar vrea să guste puțin din… zăpezile de tei și aroma lor de neuitat?
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
scrie un comentariu