Ana Rotea a debutat cu seria „Detectivii aerieni” (Arthur, 2016–2018), care rămâne, până în prezent, cea mai veselă expresie a autoarei. Ca să înțeleagă cum este să trăiești cu multe picioare sau deloc, a scris „Subteran” (frACTalia, 2022), o incursiune dură în lumea artropodelor și a vermiformelor. În „Fata-Lumânare” (frACTalia, 2025), a încercat să scrie despre furie, dar cititorii au descoperit în ea mai degrabă prietenia – și a fost mai bine așa. Cele mai multe pagini scrise de autoare se adună în seria dark fantasy „Ultima Poveste” (Datagroup, 2024–2025). Volumele seriei conțin un basm amplificat pe care autoarea și l-a povestit, în primul rând, sieși.
De ce am scris „Ultima Poveste”?
Am scris acest roman fantasy pentru că nu exista. Este autohton, dar fără personajele clasice; e magic, dar fără artificiile comerciale; e uman, dar nu în felul ideal în care ne place să ne vedem fiecare. În „Ultima Poveste”, am construit un univers dens, apoi am descoperit că puțini îl puteau străbate, iar unele ecouri de la cititori au sosit încărcate de vaiete: prea multe fire narative, prea multe personaje, prea multe detalii… și, vai, de ce ai scris despre lucruri atât de urâte?! Au dreptate, desigur. Dar am continuat să scriu, pentru că, în cei șapte ani de hopuri și reveniri miraculoase în care am dat gata cele două volume, am iubit această poveste pe care doar eu o știam.
Despre ce e vorba?
Ca toate romanele fantasy, „Ultima Poveste” vorbește despre o lume doar puțin diferită de a noastră. Oamenii din carte duc vieți simple, rurale, trăiesc pe domenii conduse de vrăjitoare. Respectate, alintate, admirate, aceste conducătoare acceptă viața în toate formele ei: privesc cu drag nu doar spre oameni, ci și spre vârcolaci și alte făpturi stranii.
Aici intervine Armata. Dacă un monstru sperie oamenii, dacă o molimă ciudată îi afectează, Armata este salvatoarea. Militarii sunt precum Feții-Frumoși ai basmelor, iar oamenii îi cheamă în ajutor și îi numesc Eroi. Deciziile pe care le iau Eroii sunt însă radicale: pentru a-i salva pe cei mulți, îi vor sacrifica fără ezitare pe cei câțiva.
Inevitabil, apar neînțelegeri între aceste două forme de autoritate: vrăjitoarele (care formează o continuitate generațională de bunici, mame și fiice) și militarii (organizați în stele – unități de luptă alcătuite din 11 bărbați care comunică telepatic).
Când personajele sunt absorbite de conflictele lor, le scapă adevăratul pericol: o profeție anunță că lumea va pieri în urma luptei dintre cei doi zei fondatori. Profeția, numită Ultima Poveste, convinge cu greu, poate și pentru că povestitoarea ei este o paria, care abia își găsește glasul în primul volum și care nici în al doilea nu o duce mai bine.
De ce ai citi-o?
Pentru că este o provocare literară. Dacă doar o frunzărești, cartea te va respinge, nu-ți va plăcea. Dar dacă te concentrezi asupra cuvintelor și lumii create, dacă nu fugi imediat rănit de urâțenie sau speriat de complexitate, dacă nu citești doar pentru a te „regăsi”, vei auzi povestitoarea. Vei fi printre supraviețuitorii din lumea imaginată de mine, orice ar mai însemna și asta.
Cumpără „Ultima Poveste”:
Susţine citeste-ma.ro:
Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citeste-ma.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.
scrie un comentariu