Statisticile care ne spun cât de prost stă România la capitolul consum de carte şi cât de alarmant e procentul celor afectaţi de analfabetism funcţional sunt dublate de pasivitatea factorilor decizionali. Se închid librării şi dispar publicaţii care promovează lectura fără ca asta să provoace vreo emoţie în afara bulelor restrânse de cititori pasionaţi. Mai mult, taxele fac cărţile şi mai inaccesibile.
Şi atunci, pentru ce sau pentru cine mai scriu scriitorii? În fond, de ce?
Chiar şi acest site a fost gândit ca o formă de promovare a lecturii, un intermediar între scriitori şi cititori. Statisticile noastre, aşa mărunte cum sunt ele la nivelul audienţei, arată o scădere a interesului faţă de părerile celorlalţi pasionaţi de literatură.
Nimic nu este veşnic şi poate că şi cartea are efemeritatea ei, însă pentru cei care mai sunt încă aici căutăm să aflăm ce îi mai aşază la masa de scris pe scriitorii români de azi. Aşadar, de ce (mai) scrieţi, dragi scriitori? Ori, mai degrabă, de ce mai publicaţi ceea ce scrieţi? Şi pentru cine?
Să învingi moartea și să fii iubit
Bogdan Răileanu
Pe coperta paginii de Facebook am o fotografie realizată de Robbie McIntosh în Napoli în iulie 2023. Fotografia îl arată pe un domn în vârstă cu o expresie calmă pe față și foarte relaxat care stă la soare cu marea în spate. Pe pieptul său bronzat și ușor stafidit de trecerea timpului scrie tatuat TUTTO PASSA, un tatuaj făcut fără prea multă măiestrie, care arată autenticitatea personajului.
Ce poate fi mai inspirațional decât un bătrân fericit care a acceptat cândva această situație că totul trece și a învățat că nimic nu e pentru totdeauna? Poate asta ar trebui să își tatueze și scriitorii pe piept sau pe locul unde se întâlnește degetul mare al mâinii cu arătătorul, ca să își aducă aminte mereu când sunt cu mâinile întinse peste tastatură că orice ar scrie, va trece, va deveni neant și că mai mult decât hybrisul existențial e mai important să te distrezi ca scriitor și să nu te iei neapărat prea în serios. E greu să faci asta, evident. E greu să te detașezi de propria însemnătate. TUTTO PASSA, din păcate și din fericire. Ca scriitor cred că majoritatea celor care scriu, inclusiv eu, o fac pentru a arăta lumii din ce sunt făcuți și cum văd ei lumea. Scopul scrisului nostru pare să fie o dezvăluire a propriei persoane. Și atunci printre atâtea lentile care ți se propun e greu ca cititorul să rămână disponibil pentru toți.
Dar pentru ce mai scriu? E o întrebare grea. Am senzația că mi-am dezvăluit persoana în cărțile pe care le-am publicat deja, deși sunt încă multe idei aflate într-o coadă de așteptare care mă entuziasmează. Dar cred că în continuare o fac pentru sentimentul special de a fi învins moartea prin cartea care rămâne. Să învingi moartea și să fii iubit de niște oameni pe care nu-i cunoști cred că de asta publică toată lumea. În acest an mi-am propus la un moment dat să termin un mic roman fantastic pentru copii pe care am început să-l scriu anul trecut. Sper să îl termin, de dragul lui fi-miu. Se numește Scânteie. Evadare din orașul Zgomotor.
Cumpără cărţile lui Bogdan Răileanu:
Dacă ţi-a plăcut ce ai găsit aici, susţine site-ul citeste-ma.ro:
scrie un comentariu