Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.
Augustin Cupșa (n. 1980) s-a format ca psihiatru și a lucrat câțiva ani în București și în Paris. Cea mai recentă cartea a sa, Marile bucurii și marile tristeți, a apărut într-o ediție revizuită și completată la Editura Humanitas în 2021.
Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?
Vara aceasta sunt plecat mai tot timpul, întâi în iunie cu o bursă de scris, apoi în Franța două luni, unde mi-au mai rămas destule lucruri de aranjat chiar dacă m-am mutat în țară de ceva timp, apoi ar trebui să rămână câteva zile la mare. În capul listei am acum cărți de psihologie, de la Robert A. Johnson, de la Faimberg și, ceva mai îndepărtat de subiect, de la Margaret Somers și Derrida. Sper să apuc să citesc și ceva literatură printre picături, probabil proză scurtă online.
Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?
Recitesc când pot, am tabieturi de relectură, nu trece un an fără să recitesc alegând la întâmplare câteva proze scurte din integrala lui Hemingway sau a lui Cehov. Alteori deschid câte o carte mai veche și citesc câteva rânduri ca să-mi aduc aminte fraza sau atmosfera, e vorba de autori cu un stil organic, precum Malaparte, de la care am recitit recent fragmente din “Kaputt”, sau Bruno Schulz. Atunci când îmi permit să recitesc, întotdeauna mă conectez nu doar cu atmosfera din carte, ci și cu timpul lecturii de pe vremuri, dacă era vară lungă sau frig, unde locuiam pe atunci, cum era ziua sau ce muzică ascultam la vârsta aceea. De aceea recitirile sunt un adevărat lux în viteza și anonimitatea zilelor de acum.
Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?
Cum spuneam, vara aceasta am mult de umblat. Aș vrea să-mi iau cât mai multe cărți cu mine, dar asta e destul de greu și va trebui să renunț la plăcerea de a da paginile înainte și înapoi. Ziceam mai sus de proza scurtă online. Sunt multe site-uri bune, de proză scurtă, românești sau internaționale, cum ar fi The Short Story Project, cu care nu reușesc tot timpul să țin pasul, așa că acum va fi un moment bun de recuperare.
Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?
V-aș recomanda “Legenda unei sinucideri” de David Vann, o carte care a apărut acum câțiva ani, dar am senzația că nu a circulat prea mult la noi, chiar și eu am trecut pe lângă ea deși îmi tot propuneam să o citesc. “Așa ceva nu ţi s-ar putea întâmpla niciodată”, de la Jon McGregor, care mi-a fost recomandată de Marin Mălaicu-Hondrari. Iar de limbă română, “Farmecul vieților distruse”, a lui Angelo Mitchievici, una dintre lecturile fundamentale ale devenirii și înțelegerii de sine.
Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?
Vara nu înseamnă neapărat vacanță pentru mine de mai mulți ani, de când sunt mai degrabă freelancer și am un program profesional cam complicat, așa că locurile de citit sunt aceleași ca în orice perioadă a anului, oriunde apuc. În plus am și copil mic, așa că visul meu de a citi câte o după-amiază întreagă în grădină e întrerupt la fiecare douăzeci de minute. Dar în acest caz fără să regret.
Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?
Ultimele cărți publicate le-am scris într-adevăr vara, în cea mai mare parte, nu pentru că am eu vacanță, ci pentru că au ceilalți și sună mai rar. Apoi eu lucrez ziua, atunci când reușesc să-mi iau timp pentru scris, în general în a doua parte a dimineții și după-amiaza, ceea ce înseamnă că depind de lumină, pot să mă întind mai mult dacă am o zi bună.
Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?
Da, într-adevăr, citesc școlărește, cu creionul la îndemână, când îmi place ceva, fac un semn, subliniez, niciodată cu pixul, doar cu creionul. Iar când nu am nimic de scris la îndemână, îndoi colțul filei, din păcate foaia de carte nu are decât două colțuri, câte unul pentru fiecare pagină, așa că semnele acestea sunt mai neclare și, când recitesc, încerc să-mi dau seama ce mi-a atras atenția. În tot cazul, după asemenea intervenții mi-e cam greu să împrumut cărți cu însemnările mele, care i-ar putea încurca pe ceilalți la citit.
Puteţi cumpăra cartea (şi) de la:
scrie un comentariu