Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.
Bogdan Răileanu s-a născut pe 11 iunie 1980 la Buftea. A absolvit Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității din București. În 2014 a participat la o serie de cursuri de scriere creativă organizate de Revista de Povestiri, sub îndrumarea lui Florin Iaru și Marius Chivu. În 2015 a debutat cu o povestire în revista Iocan. A publicat volumul de povestiri Tot spațiul dintre gîndurile mele (Polirom, 2017) și romanele Dinții ascuțiți ai binelui (Humanitas, 2018) și Teoria apropierii (Humanitas, 2019).
Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?
Pentru mine asta ar fi trebuit să fie vara recuperărilor, pentru că în ultimii doi ani timpul liber pe care am putut să îl aloc lecturii și scrisului a fost arestat de munca la biografia romanțată a lui Marin Preda. Nu cred că voi putea recupera tot ce a apărut în ultimii doi ani și să citesc și lucruri pe care îmi doresc cu adevărat să le citesc. Dar mi-am propus câte ceva. Spre exemplu apariția “Abraxas” a lui BAS, care seamănă cu un OZN și care prin discuțiile apărute în jurul ei mi-a atras atenția. Pe urmă ar mai fi biografia lui Nichita Stănescu scrisă de Bogdan Crețu care iarăși prin discuțiile apărute a creat curiozitate. Apoi este o carte a lui Milan Kundera, “Arta romanului” (Humanitas) pe care am cules-o într-o zi dintr-o librărie și care mi se pare că produce lumină în peștera literaturii în care locuiesc. Pe urmă sunt câteva cărți ale lui Joan Didion care nu sunt traduse în limba română (“Play it as it lays”, “The last thing he wanted”) și orice mai fac rost de la Joyce Carol Oates. Și poate o carte a lui David Foster Wallace pe care o am în bibliotecă de mulți ani (“Mătura sistemului”) și mereu trec cu mâna peste ea și îi zic: vine și vremea ta.
Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?
La recitiri intră de obicei proza scurtă: Cehov, Cheever, Berlin, Carver, Wells Towers. De mulți ani mă chinui să reiau Thomas Mann, dar simt că de fapt îmi trebuie încă o viață pentru el.
Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?
Nu prea citesc în format electronic. Cărțile pe care le citesc sunt toate de hârtie. Încă nu m-am obișnuit cu niciun device de tip reader.
Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?
Marin Mălaicu Hondrari – Apropierea
Svetlana Aleksievici – Rugăciune pentru Cernobîl
Richard Flanagan – O cale îngustă spre nordul îndepărtat
Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?
Anul trecut am citit o parte din romanul “Cronicarul sportiv” (Richard Ford) pe un scaun pliant pe o plajă. Anul ăsta am citit mai mult la birou. Dar de obicei îmi place să citesc în pat. Sunt un cititor leneș și la viteza de lectură și la poziție.
Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?
Nu știu dacă există anotimp pentru scris. Există o dispoziție a minții pentru scris când acest vas se umple de cuvinte și de idei și trebuie eliberat, iar pentru asta orice sezon este prielnic. Pentru mine vara este un anotimp obositor, nu îmi place căldura, îmi e greu să mă concentrez pe căldură. Singurul avantaj al căldurii e că îmi taie pofta de mâncare, în rest mie îmi place răcoarea și maxima de 21 de grade Celsius.
Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?
Îndoi colțurile. Asta fac cel mai des. Nu citesc ca să învăț texte pe din-afară. De multe ori am dat peste fragmente fabuloase care mi-au luminat gândurile pentru o clipă și m-am uitat de mai multe ori la acele rânduri și mi-am zis că poate ar trebui să le subliniez, dar oricum știu că le voi uita. Uneori îmi uit și PIN-ul de la card. Am o memorie superficială. Nu m-ar ajuta la nimic să subliniez. Singurele semne pe care le fac în cărți sunt ca să știu unde am rămas. Am încercat să fac niște adnotări pe marginea cărților despre Marin Preda pe care le-am citit în ultimii doi ani și a ieșit un măcel.
Puteţi cumpăra cărţile lui Bogdan Răileanu (şi) de la:
scrie un comentariu