Andreea Sepi este scriitoare, traducătoare și consultant de marketing. Are studii de filologie la Londra și își împarte timpul între Germania și România. A publicat proză scurtă, articole și eseuri în limba engleză și română (The Write Launch, Beyond Words Literary Magazine, Liternet.ro, Contributors.ro, Dilema Veche, Photo Travel Romania, Spiegel International, O mie de semne, Familia, Liternautica etc.) Cel de-al doilea roman al său în limba română, Și eu sunt fiul lui Cain, a fost bestseller-ul Editurii Datagroup la Bookfest Timișoara 2025.
Pe Andreea o mai puteți citi şi la:
Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citeste-ma.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.
Spre deosebire de romanul meu de debut, Icoană-n urmărire generală, care s-a născut în urma unei transe creative scurte și intense, Și văile șopteau numele tău e rezultatul a patru ani de eforturi susținute care, cronologic, preced cu mult cartea de debut. Fiind mai complex la nivel conceptual și al intrigii, romanul acesta s-a copt mai greu. Scrierea lui, deși terapeutică în pandemie, pentru că mi-a permis o evadare în frumos, adesea m-a extenuat emoțional. Nu e ușor să susții pe 500 de pagini un ritm narativ de page turner, cu pasaje poetice, argumentații credibile și personaje rotunde, care au trăiri interioare intense. Mai ales că pe parcurs s-au adăugat o sumedenie dintre temele filosofice care mă frământau atunci: polarizarea, conflictul dintre logică și gândirea de tip magic, dintre lumea așa cum este și lumea așa cum ne-am dori să fie, ciocnirea unor concepții de viață diferite, neîncrederea reciprocă, dinamica resentimentară. Mai poate fi credința soluția? Ne ajunge raționalismul? Poate el, de unul singur, să împlinească toate nevoile umane? Ce mai înseamnă iubirea? Care-i sunt granițele? Mai există tabuuri? Care e rostul lor? Cum se produce schimbarea unei concepții despre lume? Prin confruntarea cu ce? Tocmai de aceea, l-am rescris de cel puțin zece ori, adăugând și tăind, tăind și adăugând. Îndrăznesc să sper că a meritat: rodul final e dulce și – mai ales – frumos. Ca forma să susțină și mai bine fondul cărții, pentru că avem de a face cu un roman de dragoste, Editura Datagroup mi-a făcut imensa surpriză a acestor canturi colorate splendide, diafane, emoționante.
Bine, dar de ce tocmai un roman de dragoste?
În Dead Poets Society, personajul lui Robin Williams spune la un moment dat că medicina, dreptul, economia, ingineria sunt preocupări nobile și necesare pentru viață. Dar că poezia, frumusețea, dragostea sunt însăși motivele pentru care viața merită trăită. Faptul că cineva vrea să te cunoască, să te primească și să te înțeleagă, să-ți dăruiască ceva sau poate chiar să se dăruiască înseamnă accesul la o taină, „la lucrurile de neatins, la vindecare”.
Despre ce este vorba, de fapt, în roman?
Despre întâlniri improbabile care îți schimbă viața. Despre ce faci atunci când imposibilul îți devine indispensabil. Despre urcușul fizic și spiritual. Despre dilema dintre a trăda pe altcineva sau a te trăda la nesfârșit doar pe tine însuți – pentru că viața nu e niciodată alb-negru. Despre nevoia de oameni sau de un om anume, care, deși e diferit (sau tocmai pentru că e diferit), te completează.
Cancerul galopant al unui tată autoritar strânge în jurul unei mese dintr-un vechi bloc muncitoresc din Timișoara doi frați înstrăinați – mezinul, ateu, profesor de filosofie și ghid montan part-time, rămas în România alături de părinți; celălalt, emigrat în Canada, prosper om de afaceri, distanțându-se cu jenă de trecutul sărac – și pe Arina, logodnica celui din urmă, născută peste ocean ca fiică de preot ortodox. Relațiile dintre frați sunt tensionate: diferența de vârstă și preferința fățișă a părinților pentru primul născut accentuează ranchiuna. O prezență gracilă și vindecătoare, Arina dă peste cap socotelile ambilor frați, aruncându-le (și aruncându-și) pe nebănuite viața într-o centrifugă ce nu se mai lasă oprită. Triunghiurile se fac și se desfac în timp ce oamenii, treziți, își caută locul în univers, spațiul în care pot să aparțină.
Ce m-a interesat cu precădere în romanul acesta e modul în care se construiește intimitatea dintre doi oameni. Mă fascinează/miră/uluiește felul în care doi străini absoluți pot ajunge la prietenie, apoi la afecțiune și în cele din urmă la o intimitate atât de profundă, încât să ia în calcul sacrificiul de dragul celuilalt. Am vrut să scriu – anacronic poate, dar necesar – o anatomie a erotismului înțeles în accepțiunea lui de dragoste deplină, de magie care transcende trupescul și totuși se decantează și împlinește prin el. Printre influențele mele literare se numără, desigur, marile romane psihologice de dragoste ale interbelicilor noștri (Mihail Sebastian, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Cella Serghi), dar și literatura lui Garcia Marquez, Graham Greene, Andre Aciman sau Tatiana Țîbuleac.
Dacă la început prioritate au vocile masculine, partea a doua aduce în prim-plan vocile personajelor feminine, prinse între trecut și viitor, între atracție și loialitate, între propriul ceas biologic și nevoia tot mai imperativă de autodeterminare.
De ce l-ai citi?
Pentru că îți dorești o literatură care își recuperează funcția magică, de incantație seducătoare. Mai mult decât povestea unei iubiri „interzise”, Și văile șopteau numele tău este o explorare a noțiunii de identitate, a diverselor variante de masculinitate și de feminitate, o interogație asupra legăturii dintre vitalitate, gândire critică și vulnerabilitate, o alegorie despre România din interior și România din diaspora și despre fracturile dintre ele și din interiorul lor. Înainte de toate, însă, e o poveste despre căutarea neliniștită a unui sens, a unei direcții de viață atunci când ești marcat de constrângeri și de conflicte interne. Printre reverberațiile unei societăți polarizate, la intersecția dintre tabuuri sociale, tehnologie și credință, se înfiripă disruptiv, dar creator, suflul dorinței individuale.
Dacă ți-e dor de o carte în interiorul căreia poți locui fără chirie, transpunându-te și parcurgând peisaje naturale și cartografii interioare în care te poți regăsi; dacă vibrezi la texte care te hrănesc și cognitiv, și emoțional și în care personajele par atât de naturale, imperfecte și vii încât ar putea fi prietenii tăi; dacă tânjești după o doză de frumos, de poezie și de speranță în cenușiul cotidianului, dacă ești și tu în căutarea bunăstării epistemice și te interesează romanele de idei, cu argumente filosofice pro și contra sau detaliile realiste ale vieții din România așa cum se vede ea din afară, sau dacă vrei să te adâncești într-o frumoasă poveste de iubire, nu vei regreta că ai în bibliotecă această carte. Ea este actuală chiar și prin prisma dezbaterilor politice ale momentului, fără să-și propună niciun moment să fie o carte politică.
Iar dacă-ți plac, în plus, priveliștile fabuloase, munții și marea, fie că e vorba de crestele Făgărașului sub soarele de august, de plajele din Provence răcorite de briză sau de Rocky Mountains cuibăriți în tăcerea zăpezii, cu romanul acesta vei și călători puțin. Vei avea parte de o carte-obiect care nu te va lăsa indiferent. Caut-o; se găsește pe libris.ro, carturesti.ro, (ambele cu livrare și în străinătate) sau direct pe site-ul Editurii Datagroup.
Poți lectura un scurt fragment:
Dacă ţi-a plăcut ce ai găsit aici, susţine site-ul citeste-ma.ro:
scrie un comentariu