Deși titlul recenziei ar fi putut foarte bine să fie un vers din volumul despre care va fi vorba în articol, sunt ultimele două propoziții cu care se termină o povestire din volumul Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii al lui Cosmin Leucuța.
Nu știam nimic despre Ioan Mateiciuc până nu mi-a scris el anul trecut la un moment dat, întrebându-mă dacă poate să-mi trimită un volum de poezie. Am rămas intrigată pentru că, de când scriam recenzii, era pentru prima dată când cineva voia să-mi trimită să citesc un volum. Nu că nu știam de puterea mea de a mânui cuvintele și cât de convingătoare pot să fiu, dar cred că atunci m-a lovit că funcționează treaba asta și că și alții o văd. Am primit volumul în cele din urmă, scria anchilopoetica pe el și automat m-am dus cu gândul la unul dintre textele lui Leucuța din Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii? (v-am spus cu altă ocazie că felul în care scrie autorul e memorabil, dar nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, puteți să cumpărați volumul său și să-mi dați dreptate). Nu am descoperit vreo legătură între ceea ce scriu cei doi, decât pentru o glumă despre boala poeților, atât.
N-am avut nicio așteptare de la volumul pe care mi l-a trimis Ioan Mateiciuc. Bine, în general încerc să nu am, deși nu-mi iese tot timpul. Dar ceea ce a fost un plus pentru mine din start la acest volum au fost desenele în stilul Egon Shiele, Picasso, Klimt, maybe Chagall as well. E un mixaj ciudat de stiluri, dar mie îmi place. Pare că recunoști un stil al vreunui pictor, dar nu ți-e niciodată clar care din ei și chiar cred că volumul ar fi fost mult mai sărac fără aceste desene, pentru că sunt organice, potențează poezia din el.
Când vine vorba de poezie, ceea ce mi-a atras atenția a fost prezența prenumelui Marla. Funcționez prost: de cele mai multe ori suprapun peste texte ceea ce am deja în cap când vine vorba de prezența unor (pre)nume, iar pentru mine nu există decât Marla din Fight Club. Așa că mi-am pus întrebări: de ce Marla și nu alt (pre)nume? Are vreo legătură cu ACEA Marla? Am I reading too much into it? (întrebări tipice pentru o filologă care are de făcut interpretare de text). Mă pregăteam să las baltă o interpretare care ar fi fost oricum trasă de păr până când am căutat postarea (de facebook, evident, a) lui Andrei Mocuța despre volum și scria, and I quote: „Așa cum există filme care se cer revăzute, precum Fight Club, Memento, Interstellar, The Prestige, Revolver, Sixth Sense etc., la fel și Anchilopoetica trebuie citită de cel puțin două ori pentru a fi apreciată pe deplin.” Am bifat partea cu cititul a doua oară a volumului, dar tot nu m-am prins dacă ar trebui să renunț la Fight Club. Poate că da, poate că nu.
Totuși, cum apare această Marla? Uite așa:
„e ca o pledoarie a răsturnării în sine/ inițierea. marla. afluviile de idei.” (p.10), „o așteptam/ în costum de scafandru/ infectându-mi/ zilnic/ celecoxibum/ care strânge/ trupul unui delfin/ pe sfârcurile marlei/ distanța/ dintre piele și sânge/ unghiile înfășurate în cojideouă/ ochii unui ursuleț îmbibat în alcool/ ascunși în mâinile tale” (p.17), „șoptit pauză tuse convulsivă. șoptit. backspace/ rugându-mi-se ca un idol care își desface carnea/ și devine impermeabil/ strâng din dinți ca la o injecție cu citrice/ pe retina marlei așez retina mea și stăm/ împreună în aceeași formulă chimică” (p.20), „și nu sărutare ca marla îți voi da/ labilitățile tale par din mine desprinse/ pregătește-te africa e ca o pasăre flămândă” (p.38), „armate de copii/ în funtea cărora va sta marla cărând crucea” (p.42), „realizez că există vocile divergente ale marlei/ care indică fiecare fibră scurtcircuitată/
(ventilații non-invazive șocuri anafilactice)” (p.43).
Nu e clar ce rol are Marla în această poezie, dar acest lucru oricum nu se dorește, având în vedere ruperile de ritm, asocierile de imagini, tăietura versurilor. Și, ca să par nebună până la capăt, cred că există un mic fir roșu care leagă Fight Club și volumul lui Ioan Mateiciuc, numit după boala poeților: „vocile divergente ale marlei”. Atât în volum, cât și în film, se creează această senzație de uncanny, de ceva nu e în regulă, o tensiune care pare că, dar de fapt, nu se disipează niciodată.
Încă nu-mi dau seama dacă Marla din Fight Club avea rolul de a ține legate lucrurile (în fond, abia după ce și ea îi spune naratorului că e Tyler, îi pică acestuia fisa în legătură cu ce se întâmplă), de a fi cârligul înapoi spre public (dacă ai un narator atât de necreditabil, îți trebuie și ție, ca scriitor și cititor, structural vorbind, un punct de reper, ca să nu se ducă dracului totul) sau de a face ca totul să explodeze. Chiar și așa, nu mi se pare că e chiar atât de diferit rolul marlei din anchilopoetica, prin comparație. Ca să nu mai spun că, dacă tot e să mai găsesc un element comun între două universuri literare atât de diferite, e senzația de dream sequence continuă, în care peisajul se schimbă cât se poate de natural, conform regulilor unui vis:
„acolo unde când ne îndrăgostim/ ne lamentăm adunând scamele din sânge” (p.11), „perfuziile aburite pulsează ca un organ vital cu cifru// saloane goale. păpuși în depresie” (p.13), „îmi amintesc cum oamenii creșteau frumos/ fiecare pe oasele proprii./ puțini înțelegeau gravitația” (p.16), „oglinda în care îmi refac chipul/ repetitivrepetitiv ca o jucărie cu cheie” (p.23).
Obiectele și contextele în care se regăsește corpul uman îl fac mecanomorf, sărit din angrenajul său, dar este o deviere cât se poate de firească, care nu este mai forțată decât era descompunerea și recompunerea cubistă a omului (sau a realității reprezentate; ce o mai fi fiind și aia?). De fapt, asta e starea de fapt: omul sărit din țâțâni, care nu-și mai dă seama ce e real și ce e vis.
Bolile poeților sunt total neinteresante, când nu sunt problematice. Poate era mai bine ca volumul să se numească „trichineloză”.
e cea mai frumoasă femeie de plastic cu ciclu care naște
la umbra ei ținându-mă de mână
un corp. un multpreacorp în lesă
⁂
ploile ne tot sapă în pământ
din burțile de cârpă
se mai strecoară târându-se mereu
peste foița de protecție
a noilor procesoare cardiace
lăsând o pojghiță luminoasă
dumnezeu.exe
⁂
dacă în loc de inimă
ar crește marla
sigur prin ceruri un bătrânel s-ar plimba
trăgând un cărucior
cu sticle goale
Ioan Mateiciuc, anchilopoetica, cu ilustrații de Ioniță Benea, Alexandria Publishing House, Suceava, anul publicării: 2020, nr. pagini: 59
Fotografie reprezentativă de Pawel Czerwinski pe Unsplash
scrie un comentariu