Și florile de cireș mor, de Mihai Bălăceanu, este în viziunea mea un basm modern și filosofic, care celebrează viața și moartea ca părți simbiotice ale unei realități complexe, în care ciclicitatea lor constituie principiul fundamental al existenței. Romanul ne invită la a conștientiza că nu există viață fără moarte și nici moarte fără viață, iar această simbioză dă sensul existenței.
Un prim indiciu al acestei interpretări se regăsește în chiar mottoul romanului, extras din poezia Tărâmul pustiit de T.S. Eliot, care contrapune moartea („liliacul dintr-un pământ mort”) cu renașterea („trezind la viață rădăcinile amorțite”). În acest cadru, viața apare ca o continuă transformare, în care fiecare sfârșit aduce cu sine o posibilă renaștere.
Romanul începe cu un motiv clasic, cel al călătoriei, simbol al descoperirii de sine. Pescarii, plecați în căutarea hranei, reprezintă simbolul vieții, iar mormântul descoperit în călătoria lor simbolizează finalul unei existențe apuse. Această întâlnire cu moartea, în mijlocul unei căutări, reflectă ciclicitatea inevitabilă a nașterii și morții.
De asemenea, jocul pescarului tânăr din această secvență evocă un mit japonez semnificativ: acela al ademenirii zeiței Amaterasu, care se retrăsese într-o peșteră din cauza supărării provocate de comportamentul fratelui ei, Susanoo. Amaterasu, divinitatea soarelui și a luminii, simbolizează nu doar viața, dar și regăsirea echilibrului într-o lume bântuită de întuneric și violență.
Întreaga poveste a romanului se centrează pe simbolurile florilor de cireș, în care prințesa Sakura și Kaguya, fata negustorului de mătăsuri, devin embleme ale fragilității și efemerității vieții. Amândouă sunt flori de cireș, promisiuni ale unui nou destin, dar care înfruntă nenorocirile sorții în moduri diferite: Kaguya supraviețuiește pierderii tatălui său, în timp ce Sakura se ofilește și moare în urma morții căpitanului gărzilor. Astfel, Bălăceanu ilustrează două tipuri de reacție la tragedie: una de supraviețuire, alta de cedare în fața sorții.
Romanul conține și explorarea principiului yin-yang, evident în contrastul dintre personalitățile prințesei Sakura și ale viitorului ei soț, Yamaguchi. Sakura este pesimistă și profund meditativă, tentată să caute semnificații adânci în acțiunile destinului, iar această tendință o adâncește în umbra morții. În schimb, Yamaguchi, pragmatic și optimist, trăiește în prezent, considerând moartea o parte naturală a unui ciclu continuu. Relația lor, care ar fi putut fi o întruchipare a armoniei dintre contrariile fundamentale ale vieții, este sortită a avea un alt final.
O figură aparte este doamna Miko, întruchipare a egoismului și brutalității, o reflectare umană a răului, reprezentat în plan spiritual, de shinigami, hoții de suflete care, prin natura lor, sunt, și ei, un semn al echilibrului dintre viață și moarte.
„Toți murim. Nu e mare scofală. Dar să-ți întâlnești sufletul-pereche – ăsta e un dar pe care zeii nu îl fac oricui. Să țineți minte asta data viitoare când mai amânați nunta!”
Romanul lui Mihai Bălăceanu nu este doar o meditație asupra dualității vieții și morții, ci și o incursiune în lumea tradițională japoneză. Personajele care populează acest univers sunt mai mult decât simple figuri literare: ele sunt purtătoare ale unor idei și tradiții ancestrale. De la samurai și nobili, la vraciul și nebunul satului, fiecare are un rol esențial în conturarea unei imagini complete a unei culturi ce incumbă atât rutina fiecărei zile, cât și o profundă spiritualitate. În acest cadru, Bălăceanu folosește un vocabular specific (kabuto, shinigami, magatama, yokai) care îmbogățește atmosfera romanului și adâncește sensul său cultural și filosofic.
Și florile de cireș mor este un roman ce reînvie vechea tradiție a poveștilor japoneze, îmbinând simbolurile cu filosofia universală despre viață și moarte. Mihai Bălăceanu ne oferă o lectură ce transcende granițele unui simplu basm, transformându-se într-o meditație profundă asupra condiției umane și asupra înțelepciunii. În romanul său de debut, autorul reconstituie un mod de viață în care oamenii, în ciuda conștientizării efemerității lor, îmbrățișează cu liniște atât viața, cât și moartea, oferindu-ne o viziune ce merită analizată de toți cei care sunt în căutarea unui sens mai profund în fața fragilității vieții.
Mihai Bălăceanu, Și florile de cireș mor, Editura pentru Artă și Literatură, anul publicării: 2025, nr. pagini: 254
Cumpără cartea:
Dacă ţi-a plăcut ce ai găsit aici, susţine site-ul citeste-ma.ro:
scrie un comentariu