„Lipsa de greutate a lumii” (Charmides, 2025) este, poate, cel mai vulnerabil volum al lui Dan Coman.
Titlul, cu paradoxul său gravitațional, surprinde esența poemelor: o lume care continuă să existe în pofida sensului, o realitate devenită ușoară până la transparență, „tocată mărunt și sistematic înainte să-i percepem sensul”.
Începutul este calibrat: un ton fals calm, o neliniște sub forma lucidității, o voce resemnată.
„sus să avem inimile: la început a fost convingerea
că așa merg lucrurile, că asta e lumea:
o realitate a cărei frumusețe nu m-a interesat niciodată.”
Pe parcursul volumului, poezia devine un mecanism de autoapărare împotriva realului, o încercare de a înțelege epuizarea și fragilitatea noului eu – cel semicentenar:
„o maşinărie sofisticată și megaeficientă care
macină realitatea înainte să ajung eu la ea”.
Dan Coman păstrează, ca întotdeauna, acel amestec unic de inteligență rece și tandrețe dezarmantă.
O speranță modestă, fără fast, ține volumul pe orbită. Lumea lui este una care și-a pierdut gravitația morală, dar nu și nevoia de sens. În absența credinței, a frumuseții salvatoare sau a unui orizont etic stabil, poetul continuă să trăiască prin exercițiul scrisului ca formă de respirație rațională, ca supraviețuire prin limbaj.
Și dacă tot am amintit de frumusețe, nu am cum să nu îl aduc în discuție pe Radu Vancu, la care se face trimitere de mai multe ori: „degeaba întrebi: de ce Radu Vancu poate să lupte pe atâtea fronturi…”. Ei, aici Dan Coman se definește prin contrast. Și voi explica de ce. La Vancu, frumusețea e un act militant, o credință; în timp ce la Coman, ea e un reflex biologic, un gest de supraviețuire: „…un concept – reprezentarea ei / nu s-a potrivit niciodată cu dimensiunile / atât de înguste ale realității: / o fentă continuă, o vrăjeală / menită să-ți ia ochii și să te facă să speri”. Dacă Vancu recuperează sensul prin iubire, Coman îl demontează cu o luciditate aproape anatomică.
Dincolo de temele mari: dezintegrarea, neputința, erosul steril, se simte un lirism subtil ascuns în prozaism aparent.
„casa memorială Dan Coman va fi un Logan roșu
rulând cu viteză egală pe ruta Bistrița-Cluj și retur:
la asta mi-ar plăcea să se reducă
tot ce se va ști despre mine.”
Dan Coman scrie o poezie fără metafore inutile, preferând imagini clare, recognoscibile: „zăpada mieilor dincolo de geam”, „lumina care răscolește praful”, „bondarii fericiți”, „cântecul broaştelor în ierburile-nalte”. Emoția nu e declarată, ci insinuată – rafinată, controlată, uneori aproape impasibilă.
Volumul are o structură compozită, dar riguroasă: fiecare poem funcționează ca o meditație discontinuă, între monolog și discurs existențial. Ritmul e cel al vorbirii, dar cu o tensiune muzicală abia perceptibilă, o respirație calculată în spatele fiecărui vers.
Este o carte despre refuzul iluziilor, despre luciditate ca formă de iubire. Este o carte care nu mai caută frumusețea, ci acel punct de echilibru în care „…nici dușul, nici propozițiile stoicilor, / nici măcar cântecele radiohead / nu te mai pot scoate din amorțeală”.
Volumul se închide impecabil: de la rezumatul inițial, la scrisorile/autoepistole clinice ale unui pacient împăcat cu boala, până la intermezzoul gloriei și finalul în care lipsa de greutate a lumii devine o elegie a uitării și o anestezie a vidului.
Dan Coman rămâne una dintre cele mai coerente și vii voci ale poeziei române contemporane, un poet care transformă vidul în limbaj și tăcerea în sens.
„90% disconfort și agitație, nesiguranță și
neîncredere – și totuși, în ordinea firească a lucrurilor,
exersăm frumusețea, buna-cuviinţă, entuziasmul. [...]
în limbajul care ne-a ajutat de fiecare dată.”
Dincolo de ultima pagină întoarsă, poeziile lui continuă să respire în mine. Dan Coman are capacitatea de a transforma cititorul într-un co-creator de lumi, fiecare poem fiind un portal către o experiență profund personală, o metafizică a golului.
„gloria: un bărbat aproape bătrân aplecat deasupra unui caiet,
așteptând să-i înflorească, pentru ultima dată, capul.”
Dan Coman, „Lipsa de greutate a lumii”, Editura Charmides, anul publicării: 2025, nr. pagini: 94
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
scrie un comentariu