WH Smith Young Writers Award este cel dintâi premiu obținut de scriitoarea britanică Joanna Quinn, pentru o povestire, atunci când avea doar doisprezece ani. De remarcat că WH Smith Literary Award (de data aceasta pentru scriitorii deja publicați) a fost acordat, de-a lungul timpului, unor mari autori precum John Fowles, Philip Roth sau Donna Tartt. Joanna Quinn are un masterat în scriere creativă, urmat de un doctorat în același domeniu, timp în care se documentează și schițează cartea sa de debut: Teatrul de la malul mării, publicată în 2022 în Marea Britanie, tradusă la noi de Sînziana Dragoș și apărută la Editura Humanitas Fiction în colecția „Raftul Denisei“.
Într-un Dorset cucerit de izul sărat al oceanului, micuța Cristabel Seagrave își construiește propriul regat în jurul conacului Chilcombe. Cu un tată distant și o tânără mamă vitregă, Cristabel decupează treptat o copilărie idilică în miezul cald al conacului, alături de servitori și, mai ales, în interiorul unui teatru pe care îl construiește, cu ajutorului artistului Taras Kovalsky, după ce găsește pe țărm o balenă. Printre oasele balenei eșuate se va ivi acest nou loc în care micuța Cristabel se va adăposti de-a lungul anilor alături de frații săi vitregi, Flossie și Digby. Piesele pe care le montează, de la tragediile grecești și până la Shakespeare, nu sunt doar felul în care Cristabel reușește să își țină familia laolaltă (chiar dacă tatăl ei, Jasper, pierise, iar noul cap al familiei ajunge să fie unchiul său, Willoughby). Reprezintă, totodată, un mod prin care Cristabel creează un rol aparte în sânul acestei familii care, de fapt, nu-i mai aparține.
În anii din ce în ce mai agitați de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, legăturile dintre oamenii aduși de Cristabel în jurul teatrului de la malul mării se consolidează, iar promisiunea pe care și-o face în taină e una pe care o va respecta pentru totdeauna:
„E complicat sentimentul care o încearcă pe Cristabel în clipa aceea. Este ceva ce recunoaște în expresia băiatului; ceva legat de ce înseamnă să fii împovărat de nesăbuința adulților, iar ea va fi întotdeauna de partea celor uzurpați, lipsiți de putere. Totuși, nu se poate mobiliza să lupte împotriva lui Taras, zeul ei ivit din ocean, artistul care dă viață visurilor ei artistice.“
Forța artei va fi liantul din toți acești ani, indiferent de distanța care se va strecura între ei. Joanna Quinn reușește să construiască un roman magistral de 600 de pagini, cu migala și meticulozitatea unui istoric, cu armonia și grația unui scriitor care demonstrează că ficțiunea istorică poate lua forme noi și captivante. E un roman care vorbește despre trecut și despre prezent în egală măsură, aruncând în largul unei mări invizibile întrebări esențiale în vremuri tulburi.
Trecutul pe care îl documentează, alături de ceea ce poate face arta pentru oameni sunt două dintre structurile de bază ale acestui roman, alături de portretizarea felului în care lumea de după Primul Război Mondial se destramă, împreună cu regulile stricte care împărțeau oamenii în categorii sociale:
„Când trece printre oasele maxilarelor balenei, Cristabel își amintește gura răsucită a animalului, ochii neputincioși. Când se află între coastele ei își amintește cum îi atinsese trupul cu palmele pe dinafară, iar acum stă înăuntrul trupului balenei, în spațiul creat prin dispariția vieții. Ridicându-și ochii, vede coastele arcuindu-se deasupra capului ei spre cerul încărcat de stele, asemeni bârnelor unui acoperiș sau scheletului unei clădiri noi, ciudate. O creație a ei din ceva aruncat pe țărm, nedorit, ceva ce făcuse ea cu ceea ce îi fusese lăsat.“
În noua paradigmă în care „războiul este cel care va decide probabil pentru ei toți“, Cristabel e cea care încearcă să lărgească aria de posibilități într-un cadru din ce în ce mai restrâns. Puse constant în fața unor noi alegeri, personajele se transformă, se sacrifică, demonstrează la fiecare pas forța schimbării pe care o hotărâre diferită o poate avea asupra lor.
Conacul și teatrul din oase de balenă rămân punțile de legătură între personajele risipite de război. Joanna Quinn echilibrează ceea ce răpește războiul prin gingășia care, în acest roman, se naște din fragilitatea unei copilării idilice, din scrisorile pe care cei trei, Cristabel, Flossie și Digby, continuă să și le trimită, din iubirile care se nasc, nesigure și timide, în anii atât de încercați. La polul opus, tot ceea ce le răpește războiul se desfășoară în paralel cu o lume care se reorânduiește luptând pentru orizonturi mai senine.
Secretul pe care îl descoperă Cristabel construind teatrul de la malul mării e cel pe care îl descoperă și ni-l oferă și Joanna Quinn:
„Dacă reușești să le dai oamenilor ceea ce au nevoie, te acceptă, se gândește Cristabel. Dacă reușești să dai naștere unei creaturi în care să te ascunzi, porțile ți se deschid și ești primit înăuntru.“
Romanul pe care critica de întâmpinare l-a așteptat, fără îndoială, cu nerăbdare s-a ridicat la înălțimea așteptărilor conturate față de cea care a ales să nu grăbească rezultatul final.
Joanna Quinn marchează un punct important pe harta literaturii contemporane și în segmentul generos în care se regăsesc ficțiunile istorice, respectând cele mai înalte standarde, surprinzând în nenumărate feluri și fascinând cu un roman căruia nu i se poate reproșa nimic.
Joanna Quinn, „Teatrul de la malul mării”, Editura Humanitas Fiction, anul publicării: 2025, traducere: Sînziana Dragoș, nr. pagini: 584
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
Fotografie reprezentativă: Mark Harpur / Unsplash
scrie un comentariu