Publicul a decis! Cea mai căutată carte a Editurii Litera în intervalul iunie – august 2025 este romanul „Barmanul de la Ritz“, o carte plină de suspans despre unul din locurile și personajele cele mai celebre ale Rezitenței Franceze. Frank Meier, barmanul celebrului hotel Ritz, se află în prim-planul acțiunii conturate de Philippe Collin. Pentru a le răspunde celor care au citit deja cartea sau celor ce o descoperă pe rafturile librăriilor, autorul francez a oferit răspunsuri celor mai frecvente întrebări primite din partea cititorilor.
Philippe Collin este producător de radio, autor de nonficțiune istorică și jurnalist. Este realizatorul unor podcasturi populare dedicate lui Léon Blum, Napoleon, Simone de Beauvoir, Philippe Pétain și unor membre de bază ale Rezistenței. „Barmanul de la Ritz“ este primul său roman.
Dragă domnule Collin, cât de important a fost Hotelul Ritz în contextul celui de Al Doilea Război Mondial?
Hotelul Ritz are un statut aparte în Parisul din timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Proprietarii lui elvețieni, așadar neutri în acest conflict, decid să nu îl închidă în momentul sosirii trupelor germane. Drept urmare, Ritz este singurul loc ce va rămâne deschis pe timpul ocupației naziste, devenind un loc bizar, unde se desfășoară un teatru al umbrelor, o realitate confuză, în care se pot întâlni ofițeri germani, spioni, colaboratori francezi, lingușitori, luptători din Rezistență… Aceste personaje reunite în același punct transformă Hotelul Ritz într-un model redus la scară al Franței ocupate. Un material extraordinar pentru un romancier.
Locul a găzduit naziști de rang înalt, având în același timp o echipă care a colaborat cu Rezistența franceză? Cum a fost această relație?
La Ritz au fost cazați, într-adevăr, demnitari naziști între 1940 și 1944. Joseph Goebbels a petrecut aici câteva zile în 1940, se pare că și Reinhard Heydrich, tot câteva zile, în 1942, dar cel care s-a instalat de-a binelea aici a fost Hermann Göring, numărul doi în ierarhia celui de Al Treilea Reich. Acesta avea propria cameră rezervată. De partea cealaltă, luptătorii francezi din Rezistență nu s-au aflat cu adevărat la Ritz, însă unii spioni puteau să ia cina acolo sau să vină să bea un pahar la barul lui Frank Meier, de exemplu. Trebuie însă adăugat că anumite fapte ale lui Hans Elmiger, director interimar, sau anumite acțiuni ale cuplului Auzello, directorul și soția acestuia, au sprijinit lupta Rezistenței. De altfel, Blanche Auzello a fost arestată de trei ori de Gestapo între 1940 și 1944.
Inga Haag, o contraspioană germană, a afirmat că s-a folosit de Frank Meier ca de o cutie poștală.
Ce rol a jucat Frank Meier în această poveste?
Frank Meier a fost barmanul de la Ritz în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, așadar a asistat din primul rând la acest balet straniu timp de patru ani. El a ascultat, a observat și a încercat să-și salveze pielea. Copleșit de angoase și remușcări, dar și de dorința de a acționa, a încercat să traverseze cum a putut această perioadă sumbră a secolului XX.
Mulți consideră că plănuirea complotului de asasinare a lui Hitler din 20 iulie ar fi avut loc în interiorul Hotelului Ritz și că Frank se poate să fi jucat și el un rol. Ce se știe despre acest subiect? Cum a luat naștere acest plan?
Trebuie spus mai întâi că planul de asasinare a lui Hitler a fost pus la cale la Berlin, printre alții de către colonelul Claus von Stauffenberg. El a cooptat în această operațiune ofițeri ai Wehrmacht-ului detașați la Paris, care trebuiau să preia controlul comandamentului SS din Franța. Acești ofițeri superiori veneau frecvent la Ritz, de unde s-a născut și ideea că barul lui Frank Meier ar fi putut fi un loc de întâlnire al acestor complotiști. Nu se cunoaște însă ce rol a jucat Frank în această operațiune. Inga Haag, o contraspioană germană, a afirmat că s-a folosit de Frank Meier ca de o cutie poștală, dar nu există dovezi în acest sens. Restul ține de imaginația romancierului.
La urma urmei, acesta este, înainte de toate, un roman!
A fost Frank Meier pe lista Gestapo-ului? Au știut naziștii de originile lui evreiești?
În arhivele germane, Frank Meier este încadrat drept anti-german. Iar dintr-o consemnare din 12 august 1941 din arhivele franceze se constată că Frank Meier a fost victima unei anchete polițienești, fără îndoială la ordinele Gestapo-ului. O anchetă în care este consemnat că Frank Meier ar fi catolic, condiționalul folosindu-se deoarece ei nu au reușit să dovedească acest lucru, după care se poate citi că el nu este înscris în dosarul special pentru evrei, ceea ce înseamnă că verificaseră dacă Frank era înregistrat ca evreu la Paris. Ceea ce ne dă de înțeles că Frank putea fi perceput drept evreu de către poliția franceză și Gestapo. O situație extrem de periculoasă pentru Frank. Să adăugăm și faptul că, deși mai multe elemente lasă să se creadă că ar fi putut fi evreu, în realitate este imposibil de dovedit că a fost evreu, niciun document nu atestă acest lucru, astfel că romancierul din mine a speculat această ambiguitate. La urma urmei, acesta este, înainte de toate, un roman!
Ce s-a întâmplat cu Meier după război? A continuat să lucreze la Ritz?
Sfârșitul vieții lui Frank Meier este foarte misterios. Se știe că a murit în 1947, dar nu se cunoaște cauza. Este înmormântat la cimitirul Pantin, de lângă Paris. A fost dat afară de la Ritz, probabil încă din 1945, fără a se cunoaște motivele reale. Cel care a fost unul dintre cei mai celebri barmani din lume în anii 1930 dispare din amintiri după moartea sa.
Frank Meier, un trădător de clasă cu un parcurs ce rezonează cu mine.
Ce moștenire a lăsat Frank Meier în urma sa? De ce l-ați ales ca protagonist al romanului dumneavoastră?
Toți barmanii din Place Vendôme îi știu numele și încearcă și astăzi să păstreze spiritul pe care Frank Meier l-a insuflat barului de la Ritz. Un loc plin de rafinament, civilizație, de celebrări ale eleganței. Un loc cosmopolit și mult mai mult decât un bar, o adevărată imagine asupra lumii. Am petrecut atât de mult timp cu Frank Meier în ultimii ani din două motive. În primul rând, mă impresionează foarte mult parcursul lui social, un trădător de clasă cu un parcurs ce rezonează cu mine. În al doilea rând, m-am întrebat mereu ce atitudine aș fi avut eu într-o Franță aflată sub ocupație, iar prin portretul lui Frank Meier am încercat să arăt extrema complexitate a unei astfel de situații și faptul că nimeni nu poate ști, optzeci de ani mai târziu, ce atitudine ar fi adoptat…
Cumpără cartea:
Dacă ţi-a plăcut ce ai găsit aici, susţine site-ul citeste-ma.ro:
scrie un comentariu