Cum ar fi ca poezia să fie o partidă de șah cu un simulator? Tu să scrii un vers, calculatorul să-ți răspundă cu un altul. Și asta, până în momentul în care, unul dintre cei doi din ecuație cedează și se recunoaște învins. Iar aceste mașini de calcul ar fi notate pe o Scală Elo, ca și cum poezia ar fi un joc în sumă zero. La fel ca șahul.
În funcție de cât de bine va fi scris textul în forma sa finală (după niște criterii obiective pe care le vom stabili împreună), clasamentul poeților/poetelor și al simulatoarelor de poezie va evolua în timp real. Vor fi răsturnări spectaculoase, la care nu te-ai fi așteptat. Și n-am cum să nu mă întreb cum ar răspunde o astfel de entitate virtuală la versurile Anastasiei Coste.
„crucile sunt grele/ pentru că acum/ mâinile noastre/ se țin una pe alta” (te port, 19)
- Probabil te întrebi ce legătură are asta cu ORICE și mai ales cu textele de pe Kooperativa Poetică.
- Mai ales că deja există poezia generată de AI. Asta nu mai miră pe nimeni. Dar faptul că există Chess Boxing (Șah-box) mă face să mă gândesc la faptul că, la o căutare sumară pe Google, aș putea descoperi și Poetry Boxing. Sau poate că-l inventează Kooperativa Poetică. Încă nu sunt pregătit să interoghez butonul de search pe aceste cuvinte cheie.
A survey of recent literature in the machine learning category of artificial intelligence shows steady progress in the development of techniques for automatically generating poetry.
The output remains fairly mediocre, but it is getting good enough that some human readers will give the poems respectable marks in controlled evaluations. [1]
La fel ca în cazul simulatoarelor de șah cu un anumit nivel pe Scara Elo, și la poezie greșelile de abordare, să le zicem burți poetice, nu ar fi acelea ale unui novice într-ale liricii. Ca să fiu mai clar, poet-botul va genera versuri proaste în momente și în structuri totale neașteptate. Nu va greși la început și nici nu va trânti un final mega-explicit. O să vezi la momentul potrivit, dacă vom ajunge acolo.
Nu am nicio îndoială: Anastasia Coste va câștiga un astfel de meci din primele mutări. Unde Poetry Botul va veni cu siropoșenii, Anastasia va puncta decisiv cu mostre reale de degradare umană relatate cu minuțiozitate. Sunt convins că bănățeanca stăpânește fantastic meșteșugul intitulat less is more, iar proiectele viitoare vor confirma asta cu vârf și îndesat.
Tranzit prin gara cu miros de tei – un moment de respiro bine-venit
Ca să leg cumva simulatoarele de șah de poezia Anastasiei Coste, voi spune că micile ei stângăcii din volumul de debut vin dintr-o foarte mare dragoste față de poezie. Deși tentată să se alăture valului dogmatic, Anastasia își temperează elanul religios prin zone de o maturitate poetică extraordinară. Prin umor sau printr-un ton extrem de darkish, care-ți dă mind fuck și la prima și la a cincea lectură.
„în final, soarele se va așeza pe o aripă, aștept să mă întrebi pentru ultima dată:/ tu cum mai stai cu răsăriturile” (Mă numesc înviere, p. 54)
„când razele amurgului bat/ prin geamurile spitalului de copii/ e vremea să ne plimbăm printre busturile/ aliniate în parcul central/ cu miros de lavandă” (Se permite doar ieșirea, p. 60)
Și pentru că n-am plecat de la premisa conform căreia poezia generată de inteligența artificială este un produs al viitorului, ci mai degrabă de la premisa unui joc de șah sub forma unui ping-pong poetic, voi afirma sus și tare că un computer extrem de atent la semantică și punctuație nu ar face față unui joc al inteligenței emoționale cu poezia din Tranzit prin gara cu miros de tei.
Anastasia Coste plonjează în poezie via muzică. Folk, jazz, rock. Organizează evenimente muzicale în Timișoara, urcă pe scenă la festivaluri folk, iar translația ritmului din cântec în poem e cât se poate de organică. Iar limba lui Dumnezeu, cel puțin pentru acest chess-bot care scrie această recenzie (să-l numim Jimmy, un calculator american cu un rating de 600), e limba universală a empatiei. În niciun caz nu are legătură cu doxologia – cântare liturgică.
„La Granița cu Serbia,/ unde semnalul se scaldă-n Dunăre/ o gașcă de tineri învață limba lui Dumnezeu” (Unde, p. 27)
„ne acoperim cu un strat de noapte/ și o silim să ne cânte jazz” (Jazz urban, p. 12)
În final, nu-mi rămâne decât să-mi cresc ratingul poetic Elo și să intru în ringul emoțiilor cu viitoarele poeme ale Anastasiei Coste. Vreau să prind un nou tranzit prin gara cu miros de tei. Destinația contează mai puțin. Și nu, nu urmează un mesaj motivațional.
„e ora la care moartea-și bea cafeaua/ și fiecare strop ni se scurge, încet, în palme” (Ora la care moartea-și bea cafeaua, p. 38)
Jazz urban
în sala de spectacol
asistăm la un univers sonor
doamna Turcu și-a scos ochelarii
atunci când își suflecă mânecile halatului,
observăm tatuajul cu inimă,
pe care scrie John
Andrei nu mai văzuse niciodată licurici
o chitară plutea printre reflexiile de brad
și toate bărcile au fost pictate în albastru
luna s-a născut între fire de grâu
pe deal, un călugăr cântă la bucium
dormim în podul mânăstirii,
acolo nu există strigoi
e liniște acum
ne-am strâns la azăvadă
un soare roșu perfect
răsare din parcarea de lângă lac
spuneai că apusul nu dispare,
și vine noaptea peste el
poate că așa suntem și noi
ne acoperim cu un strat de noapte
și o silim să ne cânte jazz
[1] https://www.zdnet.com/article/ai-still-writes-lousy-poetry/
Anastasia Coste, Tranzit prin gara cu miros de tei, Casa de Pariuri Literare, anul publicării: 2021, nr. pagini: 61
Puteţi cumpăra cartea de la:
Sursa foto reprezentativă: Pixabay
[…] Tranzit prin gara cu miros de tei – Anastasia Coste; […]