Pentru că tot a început școala vă propun să abordăm un roman a cărui temă ar putea fi considerată conexă. Pe vremea când, liceană fiind, prin luna mai realizam plictisitoarele „conspecte” (varianta mai old-fashioned a actualelor „proiecte”) de istoria pedagogiei la Biblioteca Pedagogică București „I. C. Petrescu” (despre care am aflat întristătoarea veste că, după o funcționare de mai bine de 133 de ani, a fost desființată, de fapt, preluată, prin fuziune, de către o altă bibliotecă) – amplasată pe o superbă laterală a parcului Cișmigiu – și priveam cu jind la verdele odihnitor ce se întindea în fața ochilor mei, făcut parcă să mă invite la o plimbare, nu-mi puteam imagina că biblioteca ar putea fi spațiul derulării unor întâmplări palpitante.
Lectura romanului Fionei Davis, „Leii de pe Fifth Avenue”, mi-a prilejuit o definitivă răsturnare a acestei imagini a bibliotecii tradiționale. Drept este că nu vorbim despre orice bibliotecă, ci despre The New York Public Library (NYPL) (Biblioteca publică din New York), spațiu emblematic pentru cultura americană și cea mondială. Construită cu ajutorul donației lui Samuel J. Tilden, biblioteca a fost deschisă pentru public pe data de 24 mai 1911, după 14 ani de muncă asiduă – fiind străjuită de faimoșii lei care păzesc intrarea, porecliți, în anii ’30, de către primarul Fiorello LaGuardia, „curaj” și „răbdare”, ca o prefațare a calităților necesare locuitorilor New Yorkului pentru a traversa Marea Criză.
Dar ce face din NYPL un spațiu atât de special? În primul rând, eleganța exterioară a imensei clădiri de marmură – ce adăpostește nenumărate săli de lectură, de la cele mai mici la unele imense, cu fresce, veioze și candelabre – este dublată de bogăția, de necuprins, a colecției de cărți, de la Biblia lui Gutenberg până la ediții rare din opera a numeroși autori.
Dispariția unor cărți rare devine și pretextul acestei ficțiuni istorice cu accente de roman polițist, construite cu inteligență și talent de Fiona Davis. Arhitectura narativă reușește să ne surprindă cu informații de o certă acuratețe referitoare la aspectul clădirii ce adăpostește biblioteca, dar și cu detalii privind funcționarea acesteia în perimetrul temporal al începutului de secol XX, în care este plasată acțiunea.
Aflăm că Laura Lyons trăiește, împreună cu soțul și cei doi copii, în Biblioteca Publică din New York, mai precis în apartamentul pus lor la dispoziție, dată fiind calitatea soțului ei de administrator al bibliotecii. Printre treburi domestice și năzuința incertă a unei ipotetice cariere jurnalistice (suntem în 1913 când universul femeilor măritate era exclusiv unul casnic!), Laura Lyons scrie articole despre cum este să își crești copiii într-o bibliotecă. Din spusele autoarei aflăm că în timp ce familia Lyons este rodul imaginației, apartamentul destinat administratorului bibliotecii este cât se poate de real!
Dispariția unei piese rare din bibliotecă va genera un val de întâmplări ale căror consecințe se vor întinde până în 1993 când nepoata Laurei, Sadie Donovan, devenită curator al unei importante colecții a bibliotecii, se va afla în mijlocul unor întâmplări centrate tot pe furtul unor piese de patrimoniu.
Construită ca un joc de imagini „în oglindă”, acțiunea romanului ne oferă spectacolul unor urmăriri „ca-n filme”, care conduc la povești de viață pur și simplu surprinzătoare.
Căutările de sine ale lui Sadie, prilejuite de găsirea infractorilor responsabili de dispariția prețioaselor exemplare, este, cumva, similară eforturilor predecesoarei sale, de a-și afirma individualitatea (ca jurnalist și ca femeie) într-o lume dominată de mentalitatea primatului masculinității. Puterea de afirmare a eului, ca femeie, într-o lume în care bărbații dețin monopolul, este validată de depășirea obstacolelor, despre care aflăm că pot îmbrăca forme surprinzătoare, precum cea a unei iubiri posesive dar și conturul malign al furtului intelectual sau al manipulării grosolane. Asistăm la nașterea feminismului ca ideologie şi la zorii emancipării femeilor (economice, politice, sociale, inclusiv sexuale), realizate aproape întotdeauna cu sacrificii.
Bibliofilii, amatorii de suspans sau pur și simplu iubitorii cărților bine scrise vor găsi în lectura „Leilor de pe Fifth Avenue” frumusețea unei povești în care trecutul, misterios, e parte intrinsecă a unui prezent nu întotdeauna luminos.
Fiona Davis, „Leii de pe Fifth Avenue”, Editura Humanitas Fiction, anul publicării 2022, traducere: Sînziana Dragoș, nr. pagini: 368
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu