Cum ai vrea să arate poezia dacă te-ai trezi dintr-o comă profundă care durează mai bine de zece ani? Te-ai bucura atunci că poetul sau poeta ta pe care o urmăreai cu interes încă scrie cărți de poezie și nu s-a apucat de alte chestii mai apropiate de profit și business? Înainte să-mi răspunzi la această întrebare, vei fi martor la două exemple, unul real și cealălalt ficțional, care sigur te vor pune pe gânduri. Poate vei descoperi, cu această ocazie, că ești în căutarea unui „peisaj expresionist, de apocalipsă asistată contemplativ, aproape cu detașare” (AL. Cistelecan despre Poemele umbrei de Ioan F. Pop – Ioan F. Pop, auctorele luat sub lupă azi de Kooperativa Poetică).
Proba #1
Din Gazeta Sporturilor, marţi, 22 septembrie 2015, 11:20
Pe 12 decembrie 2004, spaniolul Jesus Aparicio a fost implicat într-un accident grav, chiar în ziua când își sărbătorea majoratul, eveniment care l-a trimis într-o comă profundă. Idolul său din tenis, Roger Federer, care avea atunci 23 de ani, era numărul 1 mondial și cîștigase trei din cele patru Grand Slamuri ale anului. 11 ani mai târziu, Jesus Apricio s-a trezit din comă și a aflat că jucătorul lui favorit încă evoluează la cel mai înalt nivel și e numărul 2 mondial.
„Sincer, mi-a venit brusc ideea să întreb ce face Roger. Mă gândeam că s-a retras. Cînd am aflat că are 34 de ani, că încă joacă tenis și că e numărul 2 mondial, am crezut că lumea râde de mine. Nu îmi venea să cred. Când mi s-a spus că a câștigat 17 titluri de Mare Șlem, mi-am pus mâna la gură. Știam că e foarte bun, dar n-am crezut niciodată că va câștiga atât de mult”, a explicat Aparicio, care speră să-l vadă jucând pe elvețian.
Proba #2
Citez aici sinopsisul filmului The Dead Zone (în regia lui David Cronenberg, ecranizare a romanului omonim de Stephen King. În rolul principal, Christopher Walken), postat pe site-ul Cinemagia:
„Între profesorul Johnny Smith și colega lui, Sarah Bracknell, s-a legat o prietenie. Când Sarah l-a invitat la ea acasă la o cină romantică, el a refuzat și apoi Johnny suferă un accident grav de mașină. Peste 5 ani, el se trezește din comă într-un spital. Constată cu uimire că are puterea de a vedea trecutul, dar și viitorul. Johnny își folosește abilitățile în mod util, dar nu toți sunt de acord cu acest lucru, iar acțiunile sale s-ar putea să-l coste foarte scump.”
Și acum, spune-mi cum ai defini o comă sau mai bine spus o cură de poezie care nu sună la fel cu ce se scrie azi? Crezi că poți face asta imediat?
Coma de dincolo de umbră
Nu am știut de unde să apuc acest volum semnat de Ioan F. Pop, mai ales că eram destul de străin de tot ce publicase autorul născut în Valcău de Sus, judeţul Sălaj. Primul gând a fost să invoc o memă destul de populară acum câțiva ani, în care mesajul era Ain’t Nobody Got Time For That. Apoi mi-am zis că pot mai mult și că am un attention span sensibil mai pronunțat decât al unui țânțar.
De acolo, nu ar mai fi multe de specificat, pentru că am început să uit, preț de câteva ore, cum se scrie azi poezie, ce e la modă în poezia de azi. Practic, mi-am indus coma de dincolo de umbră și am aderat la misticismul și spiritualitatea propuse de Ioan F. Pop.
„de mînă mă duce un vuiet care întunecă împrejurimile./ de mînă mă duce un străin împovărat de cuvinte./ de mînă mă duce o arătare zidită în morocănoase înnoptări.” (scurmam cu unghiile pînă în cețurile ultime, p. 7)
„mici făpturi pe care marea le descompunea monoton./ de pe margine, cineva făcea indescifrabile semne,/ care se ridicau cu rădăcinile în văzduh. ” (din valuri s-au ridicat chipuri nedeslușite, p. 11)
Trei albume cu care merită să decorezi poemele umbrei
Muzica se așază în partea de sus a paginii lăsate goale de Ioan F. Pop pentru fiecare din poemele sale. O schemă logică a oricărui poem din volumul apărut la Cartea Românească ar arăta în felul următor:
Blank
Blank
Blank
Titlu poem mai scurt sau mai lung
11 Versuri cu o paradoxală virtualitate a ceea ce se întâmplă deja în expresie[1]
„razele pe care ultimele rătăciri se zbat tumultuoase./ în numele tău, în numele a tot ceea ce nu poate fi spus./ invoc poemul ca pe o mînă sinucigașă uitată în cuvinte.” (în numele tău, în numele nimănui, p. 45)
Pentru fiecare dintre cele trei blank spaces vom asocia un album mai mult sau mai puțin experimental. Pentru că aparenta imaterialitate a acestor poeme converge cu sfere muzicale stoner, post-rock și shoegaze. (Blank Stoner – Somali Yacht Club – The Sea; Blank Post-Rock – If These Trees Could Talk Album – The Bones of a Dying World; Blank Shoegaze – Harakiri in the Sky – Aokigahara)
Întrebarea rămâne: ne trezim din coma prezentului? Poemele umbrei nu pot face totul!
mînă se ridică dintre rîndurile nedeslușite
scrie pe o tablă toate numele care nu mai pot fi rostite.
alungă înțelesurile prin zbaterile ce rătăcesc în penumbre.
ne afundam în somnurile arătărilor ce se ridicau din mormînt.
apoi ne făceau semne pe care nu le puteam descifra.
noi prevestim pîinea vieții și a morții
pe care nu o va mînca nimeni.
apa ce ne va purta pe o corabie din văzduh în văzduh.
sîntem murmurul ce străbate venele disperării și ale nebuniei.
sîntem mîna care duce la gură cupa de otravă a clipei.
sîntem tot ceea ce nici un poem nu poate să spună.
[1] Citat din cuvântul de pe coperta a IV-a al lui Gheorghe Grigurcu
Ioan F. Pop, „Poemele umbrei”, Cartea Românească, anul publicării: 2021, nr. pagini: 74
Puteţi cumpăra cartea de la:
Sursa fotografiei reprezentative: pixabay.com
scrie un comentariu