Statisticile care ne spun cât de prost stă România la capitolul consum de carte şi cât de alarmant e procentul celor afectaţi de analfabetism funcţional sunt dublate de pasivitatea factorilor decizionali. Se închid librării şi dispar publicaţii care promovează lectura fără ca asta să provoace vreo emoţie în afara bulelor restrânse de cititori pasionaţi. Mai mult, taxele fac cărţile şi mai inaccesibile.
Şi atunci, pentru ce sau pentru cine mai scriu scriitorii? În fond, de ce?
Chiar şi acest site a fost gândit ca o formă de promovare a lecturii, un intermediar între scriitori şi cititori. Statisticile noastre, aşa mărunte cum sunt ele la nivelul audienţei, arată o scădere a interesului faţă de părerile celorlalţi pasionaţi de literatură.
Nimic nu este veşnic şi poate că şi cartea are efemeritatea ei, însă pentru cei care mai sunt încă aici căutăm să aflăm ce îi mai aşază la masa de scris pe scriitorii români de azi. Aşadar, de ce (mai) scrieţi, dragi scriitori? Ori, mai degrabă, de ce mai publicaţi ceea ce scrieţi? Şi pentru cine?
Când un cititor necunoscut îți scrie…
Remus Boldea
Scriu pentru că vreau să descopăr ceva nou despre lucrurile pe care le știu deja. Chiar mi-e foarte greu să-mi imaginez trăind viața fără să-mi zic „uau, ce poveste mișto ar ieși din faza asta”. Întâmplarea poate să fie din cele mai tragice. Cum ar fi moartea unui bunic. Dar mă interesează să descopăr prin scris și ridicolul din situațiile astea. Jena. Rușinea. Lăcomia. Penibilul. Pentru că mi se pare că mai degrabă lucrurile astea ne fac oameni. Virtuțile-s importante atunci când îți trăiești viața, nu când scrii despre ea. Pe nimeni nu interesează în ficțiune pe cineva care reușește. Care e OK. Cred că citim ficțiune și ca să ne simțim mai bine cu greșelile noastre. Nu doar din motivul ăsta citim, normal. Uneori vrem să ne simțim superior față de greșelile altora. Să ne simțim mai bine cu noi. Asta simt eu și asta îmi place să citesc în general. O carte care să te ducă prin stări contradictorii. Nu-mi plac constantele emoționale. Cu greu mai citesc cărți fără speranța că o să râd măcar din când în când, ca să-l parafrazez pe Salinger. Și pentru că îmi plac atât de mult poveștile de genul ăsta – câteva exemple „L-am servit pe regele Angliei”, „Rolul familiei mele în revoluția mondială”, „Ferdydurke”, „Mahalaua lunaticilor” – încerc să scriu ceva asemănător măcar în spirit. Să văd dacă-mi iese. Și mai scriu pentru momentul ăla când un cititor necunoscut îți scrie că ce-ai scris tu i-a vorbit. Nu-s mulți care fac asta, dar fiecare contează.
Cumpără cărţile lui Remus Boldea:
Dacă ţi-a plăcut ce ai găsit aici, susţine site-ul citeste-ma.ro:
scrie un comentariu