Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.
Dan Lungu (n. 1969) este unul dintre cei mai apreciați scriitori români, cărți ale sale fiind traduse în numeroase limbi. La Editura Polirom a publicat volumele de proză scurtă Băieți de gașcă (ed. I, 2005; ed. a II-a, 2013), Proză cu amănuntul (ed. a II-a, 2008) și Părul contează enorm (2019), romanele Raiul găinilor (ed. I, 2004; ed. a II-a, 2007; ed. a III-a, 2010; ed. a IV-a, 2012), Sunt o babă comunistă! (ed. I, 2007; ed. a II-a, 2011; ed. a III-a, 2013; ecranizat în 2013, în regia lui Stere Gulea; ed. a IV-a, 2017), Cum să uiți o femeie (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010; ed. a III-a, 2011), În iad toate becurile sunt arse (ed. I, 2011; ed. a II-a, 2014), Fetița care se juca de-a Dumnezeu (ed. I, 2014; ed. a II-a, 2016; ed. a III-a, 2018), Pâlpâiri (2018) şi Şoferul din Oz (2022), precum și cartea pentru copii Vlogger la 13 ani sau Buncărul cu bunătățuri trăsnite (2021). Tot la Editura Polirom a coordonat volumele colective Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism (2008, în colab.), Str. Revoluției nr. 89 (2009, în colab.), Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism (2014, în colab.) și Cartea copilăriilor (2016, în colab.). În 2011, statul francez i-a acordat titlul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” pentru contribuții la îmbogățirea patrimoniului cultural francez.
Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?
Pentru mine vara este, de regulă, vreme pentru scris. Este singurul moment când pot avea un timp compact și liniștit. Dacă scriu, nu înseamnă că nu citesc, dimpotrivă, citesc intens, dar într-un fel special. Am lângă mine cărți subliniate și adnotate, care m-au cucerit / frisonat / încântat / tulburat / emoționat și așa mai departe, adică nu m-au lăsat indiferent, cărți pe care revin. Recitesc pasaje, pagini sau capitole, captez stări, rememorez idei. Am și lecturi noi, dar mult mai puține decât în restul anului. Pentru următoarele săptămâni îmi propun un titlu sau două din zona neuroștiințelor.
Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?
Pentru o perioadă scurtă, mai degrabă recitiri. Cum spuneam, din autori care nu m-au lăsat indiferent, de la Rablais la Pynchon, de la Creangă la Don DeLillo , de la Venedikt Erofeev la Kundera.
Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?
Beletristica o citesc de regulă pe hârtie, în timp ce articolele și volumele științifice în format electronic. Așa m-am obișnuit. Nu cred că formatul este esențial.
Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?
Când scrii cărți, le publici fiindcă ești convins că sunt bune, altfel le-ai ține în sertar sau în computer. Cum anul acesta am scos două noutăți, nu voi ezita să le recomand: romanele ”Șoferul din Oz” și ”Vlogger la 13 ani”, cea de a doua fiind pentru (pre)adolescenți. Dintre noutățile fierbinți, recomand cartea lui Petre Barbu, ”Vremea tatălui”.
Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?
Citesc oriunde. Prefer locurile liniștite, dar pot citi și în tren sau avion, în parc sau pe o bancă în centrul orașului. Dacă am în mâini o carte care îmi place, lumea din jur dispare. Dacă sunt absorbit, citesc maniacal, uit să mănânc, cedez doar când începe să se întunece.
Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?
Vara este pentru scris și recitit mai degrabă. Cred că toamna și iarna citesc cel mai intens. Îmi place să survolez noutățile, să descopăr autori atipici. Sunt interesat în egală măsură de autori români și străini.
Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?
Cărțile care îmi spun ceva sunt pline de semne oculte, numai de mine știute. Linii continue, linii întrerupte, semne de exclamare, linii scurte și groase, v-uri, x-uri, în fine, un întreg arsenal de marcaje mnemotehnice. Cărțile care nu mă ating rămân curate-curățele. Nu marchez deloc lucrurile care nu-mi plac, mi se pare pierdere de timp.
Puteţi cumpăra cărţile lui Dan Lungu de la:
scrie un comentariu