Pe Oana Paler am descoperit-o, cumva neprevăzut, printr-un context de împrejurări fast pentru mine, întrucât am putut lua contact cu o proză ce mi-a lăsat o puternică impresie. Profesor de limba și literatura română în Brașov, autor de recenzii de carte, de critică literară, eseu, poezii, proză în prestigioase reviste („Vatra”, „Ficțiunea OPTm” etc.), Oana Paler face necesarul pas către debutul în roman.
„Stadii” te izbește încă de la început prin forța scriiturii și atmosferă. De la primele rânduri ai, ca cititor, o senzație a neantificării și a inutilității, ce pare produsă de însuși psihicul lui David, personajul central al romanului, într-un mod similar celui în care un organ degenerescent își secretă umoarea purulentă.
Susţineţi citestema.ro:
David, eroul întregii narațiuni-autodenunț, e ușor mizantrop, semi-alienat și excesiv de analitic, întruchipând convingător modelul omului ce trăiește într-o existență duală, jumătate reală – jumătate virtuală. Așa cum apare prins în spațiul lipsit de coerență dintre dragostea toxică a unei ființe diforme sufletește (Liza) și afecțiunea incongruentă a Verei (captivă și ea, la rândul ei, într-o iubire iluzorie), David are datele victimei unei greșeli de programare a propriului soft existențial.
El încearcă să remedieze o eroare (suferința Verei cauzată de iubirea fără speranță pentru Andrei), printr-o alta (uciderea lui Andrei), într-un raționament a cărui fractură logică se va revela abia la final, când Destinul, creația Marelui Programator, va aduce necesara corecție, înscrisă sub același semn al pierderii. Iluzia că destinul ar putea fi păcălit și că există și „erori pozitive” se spulberă odată cu moartea Laurei, iar sentimentul disoluției se instaurează, legitim și atotcuprinzător.
Ca orice scriitură de substanță, romanul Oanei Paler poate fi citit în multiple chei. Cea mai la îndemână este cea a romanului polițist, cu o intrigă ce te ține, prin ea însăși, captiv ca cititor, semn al unei depline cunoașteri a tehnicilor naratologice. Cu toate acestea, autoarea adâncește miza romanului contrapunându-i temei predestinării (care, în nota programării IT ar putea lua forma algoritmului de rezolvare a programului) și, subsecvent, conceptului divin, pe cea a liberului arbitru, avertizând subtil și asupra pericolului în care se află omul modern: demitizată de simbolurile unei religii clasice, existența acestuia poate fi re-deificată prin tehnologie – google este un fel de zeu pe care-l „invocăm” zilnic, fără niciun ritual, sacrificiu ori semnificație.
În siajul conceptului de liber arbitru este chestionată și problema adevărului:
„ – Adică adevărul e de fapt o mare minciună?
– Nu e o minciună, e o năzuință.”
Deși schițate destul de sugestiv, motivele inadecvării lui David (sociale și romantice) ar fi putut fi mai detaliat contextualizate, pentru a contura un profil psihologic cu adevărat convingător. Cu toate acestea, apatia lui David (față de alții, față de viață, față de el însuși), survenită ulterior momentului crimei justițiare, este excelent redată prin sentimentul inutilității oricărui gest. Chiar și dizolvarea în derizoriu a autodenunțului vine parcă să confirme ipoteza conform căreia uneori viața merge înainte din inerție, fără o rațiune anume.
Proza Oanei Paler, de tip psihologizant cu tentă de roman polițist, surprinde prin acuitatea detaliului, minuția documentării și caracterul tranșant al deznodământului. Autoarea reușește să-și țină captivi cititorii până la finalul, pe care, deși îl intuim, parcă nu vrem să-l admitem, din convingerea naivă că și criminalii (mai ales cei simpatici, așa cum, surprinzător, ajunge și David să ne devină) merită o șansă la fericire.
Și mai reușește ceva mult mai important: să documenteze golul interior și dezarticularea din propria personalitate a omului zilelor noastre într-un mod atât de sugestiv, încât mulți vor rămâne, la finalul lecturii, cu senzația unui seism al microcosmosului de certitudini existențiale.
Oana Paler, „Stadii”, Grupul Editorial Rocart, anul publicării: 2023, nr. pagini: 204
scrie un comentariu