Actrița americană Christina Applegate povesteşte câteva decenii din viaţa sa în volumul de memorii You With the Sad Eyes, o carte profund confesivă care contrastează puternic cu imaginea sa publică de vedetă de comedie.
Cunoscută pentru rolurile din serialele Married… with Children (Familia Bundy) și Dead to Me, Applegate a inserat în acest volum episoade dureroase din copilărie și adolescență, inclusiv abuzuri sexuale, scene de violență domestică și relații marcate de agresivitate.
Potrivit articolului semnat de Elisabeth Egan în The New York Times, cartea se concentrează pe primii 30 de ani din viața actriței și include relatări despre abuzurile suferite la vârsta de cinci ani, despre un mediu familial instabil și despre impactul pe termen lung al acestor traume. O parte importantă a textului are la bază jurnalele ținute de Christina Applegate în adolescență, iar acest lucru face ca naraţiunea să aibă autenticitate, conform celor care au citit deja manuscrisul, evenimentele narate nefiind reinterpretate prin filtrul maturității.
Titlul volumului a fost inspirat dintr-un cântec al lui Cyndi Lauper, iar cartea nu duce către o concluzie liniștitoare sau o eliberare spectaculoasă. Întrebată cum a fost momentul în care a ținut cartea în mâini, Christina Applegate a precizat că aceasta nu este genul de poveste pe care o „închizi” și apoi mergi mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Volumul, spune ea, reprezintă o parte din fibra și ADN-ul său, la nivel profund, „celular”. Pentru ea, miza nu este să pună punct trecutului, ci să transforme experiența în sprijin pentru alții: „S-a întâmplat. Ce pot face acum pentru a-i ajuta pe ceilalți?”
În interviul acordat publicației, actrița vorbește deschis și despre scleroza multiplă, boală care a determinat-o să se retragă din actorie. Descriind realitatea cotidiană a afecțiunii, ea compară lupta cu scleroza multiplă cu împingerea unui bolovan la deal. Glumind amar, spune că și-ar dori să scrie împreună cu o prietenă o broşură de genul „Scleroza multiplă pentru proști”, pentru a explica pe înțelesul tuturor că boala este progresivă și devastatoare. Indiferent dacă vorbim despre 20 sau 30 de ani, susține ea, afecțiunea îi răpește corpului funcțiile treptat.
Applegate respinge sfaturile simpliste sau pseudo-tratamentele şi vorbește despre o oboseală extremă, greu de înțeles pentru cineva din afară. Sunt zile în care se trezește cu mâinile înțepenite, incapabilă să-și miște capul sau să meargă până la baie. În acest context, remarcile bine intenționate de tipul „Arăți foarte bine” nu ajută. „Nu vreau să aud asta. Ajutați-mă să mă ridic”, transmite ea, sintetizând nevoia de sprijin concret, nu de formule de încurajare.
Susţine citeste-ma.ro:
Fotografie reprezentativă: Valeria Reverdo / Unsplash
scrie un comentariu