citeste-ma.ro şi Editura Polirom vă prezintă un fragment din Cu toc sau fără. Despre pantofi, simboluri și fetișuri de Aurora Liiceanu, volum apărut recent în seria de autor dedicată.
Obiect practic, accesoriu de modă, simbol al identității culturale sau al statutului social – pantoful are o multitudine de valențe. În Imperiul Otoman, eunucii morți erau bătuți cu papucii ca să le fie iertate greșelile lumești. În Franța, Caterina de Medici a lansat moda pantofilor cu toc după ce i-a adoptat în speranța că așa va fi mai înaltă și mai atrăgătoare decât una dintre rivalele ei. Tot în Franța, mai târziu, Flaubert va fi atât de preocupat de picioarele și botinele femeilor, încât unii îl vor considera fetișist. Hrușciov se pare că și-a folosit pantoful pe post de obiect contondent în timpul unei ședințe ONU, în timp ce creatori ca Manolo Blahnik și Christian Louboutin ridică pantofii și sandalele la rang de obiecte de artă și de lux. Astfel de povești îi dau Aurorei Liiceanu ocazia să arate cât de importante au fost dintotdeauna încălțările pentru noi, dar și să explice resorturile psihologice aflate la baza anumitor comportamente ale noastre sau să anticipeze evoluția acestor comportamente.
Fragment
Când Mario Vargas Llosa a fost rugat să scrie o prefață pentru Doamna Bovary, nu s-a gândit că asta îl va arunca într-o aventură.
Știa bine romanul și s-a apucat să-l analizeze în detaliu, a studiat opera lui Flaubert, stilul lui de a scrie narațiuni complexe și așa a intrat într‑un hățiș documentar care a durat aproape douăzeci de ani. În cele din urmă ne-a dat o carte minunată, o capodoperă. Flaubert a devenit, așa cum a afirmat Llosa, fetișul lui literar, iar personajul principal al cărții a devenit la rândul lui un fetiș.
Llosa a studiat cele treisprezece volume de corespondență a lui Flaubert, scriitor cu o viață interioară extrem de complicată și o viață exterioară posacă și retrasă.
Se povestește că, în copilărie, Flaubert obișnuia să observe atent botinele femeiești. Ca atare, este autobiografic episodul în care Justin, băiatul care lucra la farmacie, o roagă pe servitoare să-i dea voie să lustruiască botinele Emmei Bovary, pe care le atinge cu dragoste respectuoasă, ca pe niște obiecte sfinte.
Interesul declarat pentru încălțăminte este un motiv recurent în viața și opera lui Flaubert. „Piciorușul ei delicat, acoperit de un pantof cu toc, împodobit cu un trandafir negru“, scrie el.
Se știe că în biroul lui Flaubert, printre scrisori, păstrate cu sfințenie, erau și haine și alte obiecte ale amantei lui – o șuviță de păr, papucii pe care ea, Louise Colet, îi purtase în prima lor noapte de dragoste și pe care adeseori, după cum îi spune în scrisori, el îi scotea din sertar ca să-i mângâie cu tandrețe și să-i sărute plin de iubire.
Flaubert susținea că picioarele și încălțările femeilor sunt foarte importante în viața erotică a bărbaților. Cel mai evident exemplu este atracția lui Justin față de picioarele și botinele Emmei. El le admira cu religiozitate.
O femeie inteligentă își cunoaște potențialul de seducție. Și știe să-l exploateze, mai ales când este îndrăgostită. Léon, unul dintre iubiții Emmei, știa prea bine că relația lor îl zăpăcește și totuși nu avea puterea de a se opune femeii a cărei pasiune îl sufoca. Când își dorea să scape de pasiunea dominatoare a Emmei, se vedea neputincios. Când îi auzea scârțâitul botinelor, nu putea rezista și se simțea ca acei bețivi care cedează în fața paharului cu alcool. Neputința lui Léon era pe măsura atracției lui obsesive față de picioarele Emmei.
Desigur că, îndrăgostindu-se de Léon, ea a vrut să-l cucerească. La prima întâlnire, și-a apropiat un picior de flacăra focului din șemineu și și-a ridicat puțin fusta, știind ce efect va avea asta asupra lui. Piciorul era încălțat cu o botină neagră. Era un picior delicat, frumos, grațios. Și l-a fermecat pe bărbatul dorit.
Aurora LIICEANU, doctor în psihologie, a lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române. De aceeași autoare, la Editura Polirom au mai apărut: Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți (2003, 2012), Prin perdea (2009, 2012), Rendez-vous cu lumea (2010, 2012), La taifas (2010, 2012, 2016, 2018), Patru femei, patru povești (2010, 2011, 2023), Viața nu-i croită după calapod (2011, 2019), Cuvinte încrucișate (2012, 2017), Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminității (2013, 2019), Legături de sânge. Povestea Ioanei (2013), Soacre și nurori. La cine este cheia? (2014, 2018), Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor (2015), Nici alb, nici negru. Radiografia unui sat românesc (1948-1998) (2015), Dragostea cea veche îți șoptește la ureche. Primele iubiri (2015, 2016, 2019), Ea și El. Biografia unei relații (2016, 2020), Madlena (2017), Putere și sânge. O aventură indiană (2018), Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov (2019), Așteptarea Penelopei (2019), Fără. Despre iubire, suferință și pierdere (2020), Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate și anonimat (2020), Relații eșuate. Să nu te încurci niciodată cu un bărbat însurat (2020), Efectul de undă (2021), Totdeauna singură. Nefericiri paralele (2022), Travesti. Identități fluide (2022), Dinastii dulci (2023), Inconfortabil. Capcanele sincerității în cuplu (2024) și Șiragul cu inele (2025).
Susţine citeste-ma.ro:
scrie un comentariu