Editura Polirom vă oferă un fragment din volumul Ghid de supraviețuire în pandemie. 500 de sfaturi de la adolescenţi pentru adolescenţi şi părinţi, de Mihai Copăceanu, recent publicat în colecția Hexagon Practic, cuvânt-înainte de acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, prefaţă de prof. univ. dr. Daniel David.
Bazată pe un studiu ce a inclus peste 1.200 de tineri, cartea de față arată în ce măsură pandemia le-a afectat educația, echilibrul psihoemoțional, relațiile cu familia, alimentația și utilizarea internetului, comportamentele de risc precum consumul de alcool și fumatul. Dar, mai ales, oferă sugestii și idei ale unor adolescenți privind adaptarea la noua realitate, sfaturi ale medicilor și recomandări de asistență și consiliere psihologică gratuită. Un sprijin necesar într-o lume confruntată cu schimbări rapide și bulversante.
„Această carte le oferă tinerilor idei, experiențe și exemple ale modului în care ceilalți reușesc să rămînă conectați și să se îngrijească de sănătatea lor mintală și fizică. Autorul reunește experiența clinică, cercetarea și bunul-simț față de semeni pentru a oferi o resursă utilă în vremurile pe care le trăim.” (Adam R. Winstock)
„Tinerii trebuie să înțeleagă că această boală există, că această boală este periculoasă, că acest virus are o virulență crescută.” (Nelu Tătaru)
„Mă bucură demersul psihologului Mihai Copăceanu, deoarece este unul adaptat condițiilor de pandemie. Astfel, acesta vine rapid și inovativ cu un set de date care susțin concluzii preliminare și ipoteze interesante.” (Daniel David)
Fragment
Recomandări pentru sănătatea psihică a adolescenţilor
1. Să ne păstrăm igiena mintală, limitând orice informare angoasantă cu ştiri false, lipsite de bază ştiinţifică, cu teorii care induc îngrijorare, cu ştiri abundente pe tematica COVID‑19 sau cu orice conţinut informaţional toxic. Devenim mult mai agitaţi dacă citim ştiri care induc anxietate sau prezintă scenarii catastrofice. Ce‑i drept, unele site‑uri de fake news au fost închise în România, dar există încă numeroase altele ce propagă astfel de informaţii. În plus, recomand să se evite citirea declaraţiilor care, chiar dacă provin din partea unor specialişti, sunt încă în stadiul de presupuneri, estimări sau opinii personale, fără nicio fundamentare serioasă. De asemenea, sunt de evitat toate informaţiile transmise pe reţelele de socializare, forumuri, YouTube, telefon, dar care nu au la bază o documentare ştiinţifică (unele nu au nici măcar autori cunoscuţi). Nu uitaţi că reţelele de socializare au drept scop principal să creeze trafic prin promovarea interactivităţii, a unui număr ridicat de urmăritori şi aprecieri, în unele cazuri în defavoarea adevărului. Reţelele de socializare doresc like‑uri, nu distribuirea adevărului. S‑au publicat numeroase analize psihologice care subliniază rolul reţelelor de socializare în propagarea ştirilor false prin tehnici precum creşterea frecvenţei unui mesaj fals în News Feed (cu cât un conţinut informaţional ne apare mai des, cu atât îi creşte credibilitatea în ochii noştri) şi însoţirea mesajului, de cele mai multe ori, de o imagine, ce are rolul de a‑l consolida. În spaţiul social media, capacitatea noastră de gândire critică este mai scăzută. Suntem mai puţin predispuşi să trecem informaţia prin filtrul raţionamentului logic, în schimb, suntem tentaţi să preluăm cu uşurinţă orice ştire ca fiind adevărată.
2. Să folosim pentru informare exclusiv sursele oficiale, precum comunicatele instituţiilor de stat (guvern, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne) sau ale asociaţiilor profesionale (Colegiul Medicilor din România, Organizaţia Mondială a Sănătăţii etc.). […]
3. Să renunţăm la dialogul cu persoanele – din cercul nostru apropiat sau necunoscute – care ne contagiază emoţional prin opiniile lor toxice, înspăimântătoare, negative, sumbre şi apocaliptice. Atunci când primim informaţii din diverse surse online sau pe telefon, citirea lor ne afectează starea de linişte şi ne creşte panica. Să evităm persoanele foarte critice, cu intenţii rele, cu idei de tip paranoid, lipsite de toleranţă şi fără deschidere pentru dialog.
În ultimele luni a crescut considerabil numărul celor care propagă scenarii de tip conspiraţionist. Unii antropologi anglo‑saxoni au explicat de ce oamenii sunt mai dispuşi să accepte cu uşurinţă teoriile conspiraţioniste. În primul rând, pentru că acestea sunt simple, nu sunt incerte, precum teoriile medicale. În al doilea rând, e vorba de un proces de adaptare a speciei, care acţionează pentru a se apăra de orice îi ameninţă supravieţuirea. Pandemia ne pune în pericol însăşi existenţa, iar să acceptăm realitatea şi dovezile medicale ar însemna să acceptăm că acest virus reprezintă un risc pentru sănătatea şi viaţa noastră. Aşa că ne apărăm de orice ameninţare creând diferite teorii, multe iraţionale, care să ne explice ceea ce se întâmplă.
Puteţi cumpăra cartea de la:
Mihai Copăceanu este psiholog, doctor în medicină, lector universitar asociat la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. A aprofundat studiile de psihologie prin burse de cercetare la Universitatea din Bologna, la Colegiul Balliol (Universitatea Oxford) şi la Universitatea din Londra. A absolvit un program masteral în adicţii la Institutul de Psihiatrie din cadrul King’s College din Londra. A realizat o cercetare doctorală avînd ca temă starea de sănătate şi consumul de substanţe psihoactive în rîndul tinerilor, sub coordonarea academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici, în cadrul Institutului de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române, reuşind, în final, să analizeze răspunsurile a peste 10.000 de tineri şi 1.230 de părinţi din toate judeţele ţării. Preocupat de proiecte pentru regîndirea României, scrie constant pe blogurile Adevărul şi colaborează cu presa scrisă, posturi de televiziune şi de radio pe teme de educaţie, psihologie şi cultură. A mai publicat: Freud sau religia. Totem. Iluzie. Critică (Editura Agnos, 2008), Ortodoxie la Oxford. Te-am găsit, Doamne! Mărturiile a 12 englezi convertiţi la Ortodoxie (Editura Deisis, 2010), Dependenţa sexuală (Editura Medicală, 2018), Drogurile. O carte obligatorie (Editura Eikon, 2018) şi Sex, alcool, marijuana şi depresie în rîndul tinerilor din România. Studiu naţional cu participarea a peste 10.000 de tineri şi 1.200 de părinţi (Editura Universitară, 2020).
scrie un comentariu