Îndrăznește și descoperă-te! – despre „Întinde mâna, Tiberiu” de Horea Sibișteanu

Cu Horea Sibișteanu se continuă seria tinerilor autori al căror talent a germinat sub influența sesiunilor de scriere creativă. Participant la Creative Writing Sundays, organizate de Revista de Povestiri, i-au apărut texte în publicații precum Iocan sau Echinox, dar și în volume colective („Scrisori din Cipangu. Povestiri japoneze de autori români”)  și antologii („Plastic în carne”), a debutat în anul 2004 cu volumul de proză scurtă „A șaptea viață”, continuând cu volumul de povestiri „Fetiș”.

Cartea de față, „Întinde mâna, Tiberiu”, nu ni-l revelează pe Tiberiu din prima, ci alege să-i construiască identitatea din spotlight-uri, ce reliefează amintiri mai vechi sau mai noi, realități trecute ori prezente avându-l, uneori, chiar pe Tiberiu drept protagonist sau care, dimpotrivă, vorbesc despre alte personaje: baba Zeța, Cosmina, nebuna care spală banii cu furtunul, domnul Dan ori tanti Odette.

O permanentă pendulare între amintirile „ceaușiste” ale lui Grasu’ (puștiul numit așa de gașca din fața blocului dintr-un orășel de provincie) – de la nelipsitul furat de fructe („La furat”), inerentele  (re)poziționări în ierarhia găștii („Punguța cu doi bani”), tipologii parentale și reflexe educaționale aliniate stereotipurilor vremii („Ciucuri”) ori drame, intuite sau explicite, ale adulților („Domnul Dan”, „O vară mai târziu”) – și realitățile post-decembriste ale vieții lui Tiberiu (adultul, copywriterul), populate de escorte masculine, relații traumatice, sexualitate incertă, identități și așteptări.

Unele proze izbesc prin duritate („Prelungirea Bradului”), vorbind despre pocăite, vulnerabilitate și abuz de încredere, altele respiră nostalgie, iluzii spulberate provocate de figuri aproape iconice („Tanti Odette”). Parcursul lui Tiberiu este asemeni unei imagini caleidoscopice: de oriunde ai privi-o se întrevede anatema, drama, trauma.

Scriitura lui Horea Sibișteanu e nudă, dezgolită de artificii stilistice, pe alocuri cu limbaj frust, dur, dar de fiecare dată cu un mic final care te pune pe gânduri, te amuză sau, dimpotrivă, te amuțește. Accentele – candoare, nostalgie, durere, absurd, grotesc – pe cât de distincte sunt luate separat, pe atât de armonioase în imaginea de ansamblu construită din fragmente, din bucăți ce par tributare unei memorii capricioase, în fapt subsumându-se unui flux încărcat de afectivitate, de multe ori reprimată, violentată, refuzată.

Tiberiu pare recompus din membre amputate (aș semnala excelenta ilustrare de pe copertă), la ani lumină de Tibi ori Tibișor, dar nici confortabil instalat în traiul de adult bucureștean, încercând date-uri cu bărbați (Ovidiu), dar și relații cu femei (Cristina), eșuând mereu între năzuință și împlinire, între dorința de a fi acceptat și temerea de proprii demoni care par să pândească la colțul fiecărei amintiri.

Horea Sibișteanu, „Întinde mâna, Tiberiu. Cum îţi recompui identitatea?”, Editura Nemira, anul publicării: 2022, nr. pagini: 224

Puteţi cumpăra cartea de la:

---

Fotografie reprezentativă: CHUTTERSNAP / Unsplash