Foarte recent publicată la Editura pentru Artă şi Literatură, „Șoaptele urii”, noua ficţiune propusă de Marius Albert Neguţ, vine şi cu un joc interesant pentru cititori: posibilitatea de a comanda cartea în două variante de copertă. Despre ce găsiţi în acest nou roman, câteva detalii oferite chiar de autor pentru citeste-ma.ro.
Romancier, membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, Filiala Brașov, Marius Albert Neguţ a debutat în 2016, la editura Libris, cu romanul „Îngeri rătăciți”, care a obținut în 2017 Premiul Special al Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”. A urmat, în 2017, „Inocența păcatului”, la aceeași editură. Între 2018 și 2022, a publicat seria „Din altă viață”, care cuprinde volumele: „Jurnal de copil”, „C.V. de golan”, „Teleleu” și „Servesc patria”. În 2020, a lansat romanul „Cerberus” (Polirom), iar în 2021, „1877: Portretul unei iubiri desăvârșite” (Univers). În 2024, tot la editura Univers, Marius Albert Neguț a publicat „Chipurile lui Ahriman”, o ficțiune socială care explorează tema abuzului asupra copiilor.
De ce am scris această carte?
Cei care mi-au citit cărțile știu că, în general, scriu romane de ficțiune cu un puternic substrat social, în care personajele principale sunt adesea marginali. După fiecare astfel de carte, care consumă mari resurse emoționale, simt nevoia să scriu ceva mai relaxant. Așa a apărut și „Șoaptele urii”, născut din succesul a două povestiri premiate la Concursul Național de Literatură SF & Fantasy „Renașterea Buzoiană”: „Hulita” (2022) și „Biruitorul lumii” (2024). Aceste narațiuni au constituit fundația pe care s-a clădit romanul. Acțiunea se petrece în India secolului al V-lea î.Hr., o perioadă fascinantă, marcată de profunde transformări spirituale și sociale. A fost o provocare să reconstitui acea lume, dar fiind istoric, am perceput documentarea amplă nu doar ca pe o necesitate, ci și ca pe o parte firească și plăcută a procesului de creație.
Despre ce e vorba în ,,Șoaptele urii”?
Romanul este o ficțiune istorică cu o pronunțată tușă fantastică. În paginile sale sunt explorate teme precum karma, dharma și moksha – concepte fundamentale ale filozofiilor indiene -, în timp ce povestea urmărește o confruntare arhetipală între bine și rău, ură și iubire, răzbunare și iertare. Personajul principal, Jai, este un tânăr care, după ce pierde tot ce avea mai drag, pornește pe un drum al răzbunării. Călătoria sa este, însă, și o călătorie de autocunoaștere, în care va descoperi că adevărata putere nu stă în violență, ci în compasiune și înțelegere. „Șoaptele urii” este, în esență, o poveste despre umanitate, cu toate slăbiciunile și virtuțile ei. Este o carte care, dincolo de relaxare, promovează valori umane vechi de când lumea: compasiunea, iertarea și speranța; o carte din care răzbate clar credința mea, că nimic nu rămâne nepedepsit sau nerăsplătit, că totul se plătește, mai devreme sau mai târziu.
Personajele mele (nu doar cele din „Șoaptele urii”) nu trăiesc într-un univers arbitrar: fiecare alegere are o consecință, fiecare gest lasă o urmă. Chiar și atunci când par să scape nepedepsiți, cei care fac rău poartă în ei o rană. La fel, bunătatea, oricât de discretă, este răsplătită. Poate că tocmai de aceea scrisul meu se leagă atât de mult de memorie și de istorie: pentru că am convingerea că nimic nu se pierde, că totul rămâne undeva, așteptând momentul potrivit să se întoarcă.
De ce ai citi „Șoaptele urii”?
În primul rând, pentru o evadare într-o lume exotică și fascinantă. Romanul te transportă în India secolului al V-lea î.Hr., o lume a rajahilor, a palatelor de marmură, a confruntărilor violente, a varnelor, a zeilor și a ritualurilor sacre de pe malurile Gangelui. Apoi, pentru că „Șoaptele urii” este mai mult decât o poveste de aventuri; este o călătorie spirituală. Dincolo de lupte și intrigi, romanul explorează concepte filozofice profunde. Urmărindu-l pe Jai, cititorul este invitat să mediteze la natura suferinței și la puterea distructivă a urii, dar și la forța creatoare a iubirii și compasiunii. După cum am mai spus, nu vei găsi aici eroi perfecți sau răufăcători unidimensionali. Jai este un suflet chinuit, prins între dorința de răzbunare și nevoia de pace interioară, iar demonul Dveș, care se hrănește cu ură, nu este doar o forță a răului, ci un personaj cu o filozofie proprie.
În final, romanul prezintă o poveste care (sper eu) te va prinde și te va emoționa, în care vei fi martorul unor bătălii sângeroase, al unor povești de dragoste pătimașe și tragice, dar și al unor momente de o profundă tandrețe și umanitate. Mi-aș dori ca cititorul să rămână din această carte cu următorul gând: „Erou este cel care dă viață, nu cel care o ia!”.
Lectură plăcută!
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citeste-ma.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.
scrie un comentariu