Mircea Pricăjan a scris despre lumea disfuncţională a adulţilor, în nouă texte prinse în acest volum apărut recent la Editura Polirom, în colecţia Ego. Proză. Despre cum a fost construită cartea şi despre cum a fost ales titlul său ne povesteşte aici Mircea Pricăjan.
„Acesta e un volum de proză scurtă fără premeditare. Cum cred că sînt cele mai multe. Adică scriem de-a lungul timpului diverse texte, stîrniți de cine știe ce, și ele se adună. Unele apar în reviste, în antologii, cum e cazul și cu cele mai multe din Instinct de supraviețuire. Altele, nu. Și vine un moment cînd te uiți în urmă, recitești pe sărite și îți dai seama că lucrurile se leagă, că ai scris fără să-ți dai seama un volum. Așa am pățit cu Perseidele (Charmides) în 2019, așa mi s-a întîmplat și acum. Am avut încă din 2024 sentimentul că de prin 2017 pînă atunci se strînseseră texte suficient de unitare tematic încît să alcătuiască încă un volum de proză scurtă. De fapt, știam cumva încă de cînd alcătuiam Perseidele că rămîn pe lîngă proze care cîndva, dacă li s-ar mai adăuga cîteva pe măsură, ar putea intra în alt volum. Totuși, n-am urmărit nici o clipă finalitatea asta.
La sfîrșitul lui 2024, la Gaudeamusul la care am lansat romanul pentru copii Gașca (Polirom Junior), i-am spus lui Adrian Botez că s-ar putea ca la începutul lui 2025 să-i trimit spre evaluare un astfel de volum. N-a fost să fie, n-am găsit timp pentru asta în primăvara anului trecut. Abia la începutul verii m-am putut aduna să fac selecția, să i-o dau la citit lui Miron Beteg, colegul și prietenul și cititorul meu cel mai avizat (și sincer), să ne întîlnim apoi să vorbim despre carte, să-i dau ascultare și să renunț la unul dintre texte, să modific pe ici, pe colo în celelalte cîte ceva. A mai trecut apoi un timp pînă l-a citit soția mea Linda, pînă l-am discutat și cu ea. Cert e că abia în august am putut să-mi onorez promisiunea și să-i trimit volumul lui Adrian Botez. Care mi-a spus ceea ce era de așteptat: că va trebui să am răbdare, fiindcă e perioada concediilor și lucrurile se mișcă mai încet. „Nici o grijă, eu nu mă grăbesc”, i-am răspuns. Ca de fiecare dată, eram bucuros că terminasem munca, cumva mă simțeam împlinit, mai departe era în mare parte treaba cărții să meargă înainte. I-am spus că nu mă grăbesc, dar în a doua parte a lui septembrie am primit de la Adrian un telefon din care am înțeles – foarte bucuros, recunosc – că se grăbesc ei. Nu numai că acceptaseră manuscrisul, dar voiau și să-l publice în timp record, la sfîrșit de noiembrie, adică peste doar două luni. „Numai să-i găsim alt titlu”, mi-a spus Adrian. „De acord, nici eu nu-s tocmai împăcat cu cel de acum”, am zis. Am avut întotdeauna o problemă cu alegerea titlurilor. N-am fost foarte împăcat nici cu a doua propunere pe care i-am făcut-o. Dar, din fericire, a avut Adrian o idee salvatoare: să reluăm pe copertă titlul ultimei proze din cuprins. „Nouă ne place cum sună Instinct de supraviețuire”, a spus și am recunoscut că-mi place și mie. „Numai să nu existe deja o carte cu titlul ăsta”, mi-am luat eu o rezervă. Dar, surprinzător, nu există, am căutat. „Îi dăm drumul așa, atunci.”
Nu mai lungesc vorba. Spun doar că încă mi se pare incredibil că această carte există, că e deja pe piață, că a apărut tocmai la Polirom, singura editură la care mi-am zis că vreau să public după lunga pauză de scris dintre 2002 și 2016 (din fericire, în 2016 Polirom a și publicat romanul meu Calitatea luminii), pentru că e editura care a făcut (încă din 2004) și face în continuare cel mai mult pentru literatura română tînără, precum și, pe măsură ce trece timpul, mai puțin tînără. Instinct de supraviețuire e un volum care sper să aibă o soartă mai bună decît Perseidele, adică să ajungă la mai mulți cititori, și să renască prin fiecare nouă lectură.”
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citeste-ma.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.
scrie un comentariu