„Pizdeț” de Alexandru Vakulovski (ediţia a II-a) a apărut recent în colecţia Ego. Proză a Editurii Polirom. „Pizdeț” este prima parte a trilogiei „Letopizdeț”.
Andrei Gheorghe: „În sfârșit am citit o carte românească. Alexandru Vakulovski: Pizdeț. Să-i scriu? Să nu-i scriu? Nu știu, oricum în seara asta o să mă văd cu Santiago și o să-i povestesc despre Pizdeț, poate o să-i dau cartea și lui… și altora, și altora, și la emisiune probabil o să povestesc de ea, și poate o să-i spun și Mădălinei, și lui Bogdan, și lui Miron, și poate o să uit, așa cum deseori o fac, și poate o să-mi treacă. Sper să nu.”
Gheorghe Perian: „Într-un moment de confuzie și stagnare, cum e cel pe care îl traversează acum literatura română, Alexandru Vakulovski a știut să deschidă un drum, să schițeze o orientare, a avut, cu alte cuvinte, puterea să inoveze. Nu e puțin lucru.”
Fragment
Pregătiţi‑vă actele şi bagajele pentru control. E noapte. Cineva a aprins lumina în autobuz. Pe Şobo îl ustură ochii. Îşi scoate buletinul şi deschide geanta. Un vameş trece şi le controlează buletinele. Se uită la Şo, apoi la poză. Şo îi zâmbeşte. Ce‑s astea, întreabă al doilea vameş, simţind ceva la fundul genţii lui Şobo, bombe, îi răspunde el, a, am crezut că‑s pachete de ţigări, da’ nu mai glumi cu mine, îl avertizează vameşul şi trece la următorul. Pidarazul, gândeşte Şo. ’Te‑n chizda mă‑tii, gavniucule – mai gândeşte. Se amuză singur de gândurile lui şi se simte pe deplin mulţumit. Autobuzul porneşte cu lumina aprinsă înăuntru, căci imediat urmează vama republicii surori.
Coborâţi toţi din autobuz cu actele şi bagajele pregătite. Câte unul trece prin faţa vameşilor care îi controlează. Ajunge şi Şobo. Vameşul se uită bănuitor la el, apoi la buletin, ce ai în geantă? Chiloţi şi ciorapi murdari şi câteva ziare porno, îi răspunde Şo şi îi zâmbeşte. În buzunare? Ţigări, capici, pistol. Vameşul îi întoarce buzunarele, din care cad un pachet de ţigări, bilete de troleu compostate, o batistă, un pix, o poză, un bisturiu şi o punguliţă în care‑i un pachet cu ceva învelit în ziar. Eşti medic deci? Da, în timpul liber. Ce ai în pungă? Ceai. Aha, ceai, ia să vadă şi tata ce fel de ceai bea fiul! De ment, suca – reuşeşte să gândească Şo înainte să‑şi simtă mâinile întoarse la spate şi un bulan pe ceafă. Hai că o să‑ţi iei ceaiul la noi – mai aude.
Şobo în camera umedă încercând să facă ceva ca să nu înnebunească. Ora interogatoriului se apropie. Mi‑a trebuit bicicletă – gândeşte. Pidarii. Îl dor tălpile, coastele, ceafa. E ca‑n filme – gândeşte. Şi‑s proşti, mai ceva ca‑n filme, caziolii, o să mă termine. Se gândeşte la soţie, copii, părinţi. Nu, mai bine mă gândesc la prieteni. Ce o să se mai amuze şi ce o să se mai sperie. Cred că acum, când curnesc, dacă au aflat, se gruzesc. Şi eu mă gruzesc, paţani, numai că mie nu‑mi dă nimeni de curnit, şi chiar dacă mi‑ar da, cred că nu prea aş avea cu ce mă pricali. Nu chiar pricalişti menţii, blea. Şobo, Şo – unde ai ajuns, dacă eşti tormoz, pe bicicletă, blea.
Hai, ridică‑te. Te aşteaptă. Dacă nu vorbeşti ca lumea, te pizdim de nu mai cânţi în viaţa asta la chitară. L‑am adus. Aşază‑te. Deci unde am rămas ieri? îl întrebă anchetatorul. Nu mai ţin minte, că mă cam doare bostanul. Mi‑ar trebui o tabletă. Îţi dăm noi imediat una dacă nu vorbeşti. Deci de unde ai iarba? De la un ţigan care mi‑a vândut‑o în Chişinău. Îl cunoşti? Nu, v‑am mai spus. Şi atunci cum ţi‑a vândut‑o? Mă plimbam prin parc, m‑a întrebat dacă vreau, i‑am zis că da şi vseo. Cum vseo, băi căcatule, cum vseo, băi gadină?
Şo simţi latul palmei unui poliţai peste faţă. Îi izbucni sângele pe nas. Şi acum povesteşte mai departe, da’ nu spune poveşti, că ai belit‑o. Cui o duceai? Mie. Eu o fumez. Atâta, bă? Da, că‑mi place. Mai simţi un bulan în ceafă, apoi încă unul, apoi podeaua.
Sfârşit fericit: peste vreo două luni, Şobo a fost eliberat cu ajutorul unui certificat care demonstra că e narcoman, că are nevoie de droguri pentru psihicul lui, fiind foarte nesănătos la cap. Se mai spunea acolo că acum e bine faţă de înainte, când se injecta zilnic şi era terminat, că a stat în câteva clinici vestite de dezintoxicare şi că trecerea la marijuana este o etapă bună pentru el, dar fără marijuana ar putea să înnebunească cu totul.
Pidarii, mi‑au luat bicicleta, gândi Şo ieşind. Îmi iau eu una nouă. Da’ acum mă duc la conţărt, blea.
scrie un comentariu