Am ajuns la Bistriţa (prima mea vizită în oraş) joi, 13 iulie. Trezită de la 4.30, am călătorit cu avionul, împreună cu Cezar Gheorghe şi Carmen Florescu, de la Bucureşti la Cluj, unde ne-a aşteptat o maşină. Nu îmi amintesc să fi întâlnit pe cineva în holul hotelului, când am ajuns, dar i-am salutat în trecere, de la distanţă, pe cei câţiva invitaţi care se aflau pe terasă. I-am regăsit în faţa hotelului, împreună cu restul grupului, la ora 13.00, după o scurtă furtună, întâmpinaţi fiind cu toţii de organizatorii festivalului, scriitorii Dan Coman şi Marin Mălaicu-Hondrari, care ne-au condus la masă. Din acest punct încolo am început să ne tot amestecăm între noi pentru discuţii, la mese şi în faţa restaurantului, în faţa Centrului Cultural sau în superba grădină a Muzeului Judeţean de Istorie, înainte şi după evenimente, sau pe aceeaşi terasă a hotelului. Treptat, am descoperit şi centrul vechi al oraşului, prin care ne-am tot învârtit. Am fotografiat, cum fac de obicei, toate străduţele foarte strâmte şi gangurile, diferite clădiri, care mi s-au părut mai interesante, sau colţuri care mi-au amintit de alte oraşe vizitate înainte, cum ar fi Timişoara, Arad sau Sibiu, asemănări explicabile prin influenţa saşilor din zonă.
Prima seară de lecturi a celei de-a XV-a ediţii a festivalului, care este, de fapt, un festival de poezie şi muzică – prima ediţie numindu-se chiar aşa, Festivalul de poezie şi muzică de cameră de la Bistriţa – a fost deschisă de directorul festivalului, Gavril Ţărmure, serios şi la costum, ca orice director, de la el preluând apoi ştafeta Dan Coman şi Marin Mălaicu-Hondrari. Ei au făcut o scurtă trecere în revistă a invitaţilor, după care i-au introdus, pe rând, pe măsură ce le-a venit rândul, pe cei şase autori, trei din România, Ion Mureşan, Viorel Mureşan şi foarte tânărul Alex Frandeş, doi din Republica Moldova, Paula Erizanu şi Artiom Oleacu, şi unul din Polonia. Marin, la fel de volubil şi ataşant ca întotdeauna, şi Dan, la fel de subtil şi irezistibil ca întotdeauna, au constituit, aşa cum se şi aştepta toată lumea, un cuplu dinamic şi jucăuş, relaxat (cel puţin în aparenţă, pentru că îmi imaginez că nu e uşor să fii organizator).
Dacă îţi place site-ul citestema.ro (Citeşte-mă! / Citeşte, mă!):
Seara nu a fost însă deschisă cu o lectură de poezie, ci cu un recital al trupei de jazz EYOT. O mostră aici:
După recitalul muzical au urmat cele două premii ale serii. Primul dintre ele a fost premiul Editorul Anului, acordat lui Gheorghe Erizanu, de la editura Cartier, pentru cele două colecţii consistente de poezie, Cartier de colecţie, în care au apărut o serie de antologii importante ale poeţilor din generaţii diferite (dar şi cele trei volume importante coordonate de Paula Erizanu şi Alina Purcaru, Un secol de poezie română scrisă de femei, apărute în 2019, 2021 şi 2022), şi colecţia Rotonda, în care doar anul trecut au apărut cinci cărţi noi de poezie (Adrian Schiop, nu e dragoste, despre care am scris şi eu în nr. 12 (22), decembrie 2022, al revistei Timpul, Claudiu Komartin, Inoculare, Răzvan Ţupa, poetic: interfaţa sonoră, Nichita Danilov, Şi Dumnezeu a fost ţărână, Alina Purcaru, Tot mai multă splendoare – despre care, de asemenea, am scris şi eu în nr. 2‑3 (24‑25), februarie‑martie 2023, al revistei Timpul). Cel de-al doilea premiu, Librarul Anului, i-a fost acordat lui Carmen Florea, de la Cărtureşti, pentru modul neobosit în care a promovat literatura română contemporană şi în special poezia română contemporană, în cadrul unor proiecte diferite, în ultimul an.
Poeta care a deschis seara a fost Paula Erizanu, din care citez mai jos un poem:
„Sunt la vârsta primelor compromisuri.
nici nu am nevoie să caut justificări,
le găsesc uşor, ca pe sticla de lapte,
din frigider –
Un om e mai cald decât o idee,
îmi spun.
Cum îţi vei aşterne, aşa
vei cădea
de pe frânghia
pe care încerci să îţi menţii echilibrul
sau chiar să faci acrobaţii.
Dar ştii: artiştii de circ
au dureri cronice.
Adevărul nu va fi niciodată
doar
de partea ta.
Frumuseţea se va ivi
în ochii celor care privesc.
De binele tău o să le fie altora
greaţă.
Orice ai zice,
opusul e valabil şi el
dar nu întru totul
nu
în orice caz
ala bala portocala
Hai în joc
nu te feri.”
(din Antologia Festivalului Internaţional de Poezie şi Muzică poezia e la bistriţa (ediţia a XV-a, 13-16 iulie 2023)
După un nou recital EYOT, seara s-a încheiat în subsolul Centrului Cultural cu un tur ghidat al unei expoziţii Dumitru Gorzo, curatoriată de Lina Ţărmure, expoziţie care a constat în lucrări alese din diferitele perioade de creaţie ale artistului. Am avut ocazia să văd recent cele mai noi lucrări ale lui Dumitru Gorzo la Malmaison, în Bucureşti, a fost interesant să arunc un ochi şi în spate.
M-am bucurat foarte mult, în încheierea serii să o revăd pe scriitoarea Ioana Bradea (foto din sala unde au avut loc lecturile), care are o proză excelentă în Retroversiuni, antologia pe care am coordonat-o la Editura Paralela 45 (2023), şi mi-a părut rău că nu m-am gândit atunci să le prind într-un cadru pe ambele autoare Retroversiuni prezente, cealaltă fiind Paula Erizanu, pentru că niciuna dintre ele nu a putut fi prezentă la lansarea iniţială a cărţii de la târgul de carte Bookfest.
M-am bucurat, de asemenea, să îl revăd pe Bogdan Lipcanu, datorită căruia am reuşit să vizitez, în ziua plecării, un foarte frumos castel construit în stil mauro-bizantin, castelul contelui Bethlen de la Arcalia, care a aparţinut unei familii maghiare de grohi, înconjurat fiind şi de un parc dendrologic, la fel de impresionant, dar şi biserica evanghelică din Herina.
Cea de-a doua zi a festivalului a început cu o lectură a scriitorului spaniol Manuel Vilas (cărţi în română. Înainte de lectură, m-am bucurat să o întâmpin pe Gabriela Adameşteanu, care a primit Premiul Oraşului Bistriţa pentru minunata ei operă. Întâlnirea cu Manuel Vilas a fost moderată de Marin Mălaicu-Hondrari, traducătorul lui Vilas în România (Anansi), interpreta fiind Elena Borras, o obişnuită a festivalului. S-a discutat mult despre Kafka şi despre cât de relevant continuă să rămână astăzi, în contextul noilor tehnologii, al oamenilor înlocuiţi de roboţi, şi al reţelelor sociale. S-a mai discutat despre sărăcie, foamete, risipă etc.
Seara a fost, ca de obicei, dedicată lecturilor, prima care a urcat pe scenă fiind Ruxandra Cesereanu, urmată de Dumitru Fanfarov, din Republica Moldova, Andre Ferenc, scriitor maghiar din România, Jakob Kornhauser din Polonia, Marija Stojanović din Serbia, Dora Mărcuţiu-Racz, scriitoare maghiară din Romnia şi Manuel Vilas (Spania), care are o carte de poezie la Charmides.
„Îi spun amicei, eu doar aş vrea
cumva aş vrea să fiu aproape de el, iar ea
mie, numai dacă lucraţi într-un office împreună.
Discuss:
În office cu zaţ de cafea pe nisip care se
Mută de pe o ceaşcă pe chiuvetă pe peretele de afară
Când leneş pe înveliş de podea păşim, păşim, poate până la imprimantă,
Poate până la masă, fiecare pas contează, se simte frică
Dacă cineva va păşi afară, chiar acum, să fumeze.
Noi în pulovere, în faţa ecranelor,
Obiecte din jurul nostru în dosare, legate cu panglici,
Pernuţe pentru ştampile groase, plante de casă,
Cineva din colectiv anume, are mâini de aur şi totul îi reuşeşte.
Se discută cine a primit şi când va, şi când trebuia să.
Clienţii de după sticlă cu atenţie se uită la ale noastre
Ochelari pe lănţişori cu elastice de păr, cizme călcate cu picioare,
Farduri,
Chiar şi bijuterii, dacă cineva a pus, magnete mici
Ornamentale, creioane în pahare, cine şi ce a
Spânzurat de cârligul ornamental
Cu gâtul de arc ornamental, să se clatine liniştit
În timp ce el bate numere de referinţă, aici aproape,
Aproape.”
(din Antologia Festivalului Internaţional de Poezie şi Muzică poezia e la bistriţa (ediţia a XV-a, 13-16 iulie 2023)
Recitalul muzical al serii a fost asigurat de Tiberiu Herdlicska & Bigg Dimm a’Band.
scrie un comentariu