Editura ALL, seria de autor Cecelia Ahern, 384 de pagini,
traducător Gabriel Tudor
Cecelia Ahern, îndrăgita autoare a numeroase bestselleruri internaționale, aduce laolaltă 30 de povești tulburătoare și amuzante, duioase și crude – povești prin care pătrundem în lumea a 30 de femei cât se poate de diferite, unite, însă, de faptul că toate își regăsesc echilibrul, puterea, hotărârea de care au nevoie pentru a-și schimba viața.
O femeie care devine invizibilă. O femeie pe care o înghite pământul. O femeie care-și uită numele. O femeie care mănâncă fotografii. O femeie care trăiește pe un raft. O femeie căreia îi cresc aripi.
ROAR. 30 de femei. 30 de povești este strigătul femeilor: al femeilor care ne sunt prietene, al femeilor care ne sprijină și ne încurajează, al femeilor care ne inspiră și ne insuflă curaj. Cu o forță narativă remarcabilă și cu o voce puternică, Cecelia Ahern surprinde acel moment din viața tuturor femeilor în care acestea simt nevoia să strige.
Fragment – Femeia care a umblat în pantofii bărbatului ei
[…]Simțea o dorință copleșitoare de a-și strecura tălpile în pantofii soțului ei.
Nu era un moft trecător, ci o dorință obsesivă care-i făcea inima să tresalte și-i dădea bătăi de cap, o simțea atât de puternic încât lucrul ăsta o speria. Tânjea cu atâta patimă după pantofii lui încât știa că e ceva greșit. Și, de îndată ce a simțit-o pentru prima oară, a început să vadă pantofii lui pretutindeni. Erau peste tot prin casă, lăsați pe oriunde îi arunca bărbatul când se descălța. Adidași murdari și uzi de transpirație, lăsați lângă ușă după ce venea de la jogging; pantofii de piele, rămași sub masă, unde îi arunca în timpul cinei, după o zi obositoare la muncă; papucii din tartan lăsați lângă canapeaua din piele, pe care stătea seara. Tânjea să poarte pantofii soțului, nu fiindcă i-ar fi plăcut stilul, modelul, materialul sau mărimea lor. Dorea să știe cum era să fie el.
[…]Dar în seara asta este distrasă, tulburată. E ca senzația pe care i-o dădea fumatul, înainte să se lase: pofta de a mai fuma o țigară nu o lăsa să adoarmă până nu-și satisfăcea viciul. Vulcanul dinăuntrul ei este activ. Și la un moment dat erupe. În tăcere. […] Profitând de faptul că soțul s-a mulțumit cu scuzele ei, femeia merge direct la dulapul lui, simțindu-se mai mult ca un escroc decât ca un detectiv, și îi studiază colecția de pantofi. Se simte asemenea unui copil într-un magazin de dulciuri, privind cu nesaț rafturile cu perechi de pantofi frumos aliniate. […] Vrea să știe cum e să meargă peste tot, oriunde în lumea largă, așa cum merge el. Împarte casa cu el – unii ar spune că-și împart și viața –, au copii împreună, râd și plâng împreună, și-au îngropat părinții, și-au luat rămas-bun de la prieteni împreună. Și totuși.
Și totuși, viețile lor sunt foarte diferite.
Nu are nevoie să înțeleagă mai bine ce simte bărbatul față de viața pe care o trăiește; asta îi poate descrie el suficient de bine. Dar cum este viața pentru el o intrigă la culme. Lucrurile normale pe care el nu i le povestește, fiindcă pur și simplu sunt cum sunt, fiindcă el le trăiește diferit față de ea, dar nu i se par ieșite din comun. Vrea să știe cum s-ar simți în locul lui.
[…]― Și? Nu e super? Știi când am mers ultima oară într-un bar, să beau un pahar în liniște, fără să mă deranjeze nimeni?
Femeia scutură din cap.
― Exact! Așa ceva nu s-a întâmplat, de fapt, niciodată. Femeile nu stau singure la bar. Or, dacă o fac, sunt fie alcoolice, fie ușuratice, fie sunt singure și părăsite și au nevoie de companie, de vreun bărbat idiot care să se așeze lângă ele și să le îndruge banalități, într-un moment în care nu-și doresc decât să fie singure. Când ești bărbat, nu încearcă nimeni să-ți țină companie – mă rog, doar dacă vrei și tu asta. Pentru tine cum a fost? o întreabă Melissa și zâmbește larg, înainte de a sorbi din bere.
― Am aflat că Mike își urăște slujba, că fumează pe ascuns, că nu se simte confortabil să stea singur cu o femeie în anumite situații, că femeile pot fi nedrept de exclusiviste, că el resimte o presiune atât de enormă pentru a-și proteja și apăra familia, încât are o durere în piept din cauza asta. Se simte în siguranță alături de mama lui, între el și tatăl lui există o barieră, prietenii sunt pentru el ca o frăție sacră, și o mămică de la școală, Polly Gorman, îi cam trage clopotele.
[…]― Da! Și când porți pantofii ăia, pătrunzi în lumea unui bărbat.
― Nu chiar, o contrazice ea. Când port pantofii ăștia, mă transpun în lumea lui Mike. În viața lui Mike. Și eu am crezut, prima dată, că voi înțelege viața ca un bărbat, dar am înțeles viața doar ca acest bărbat. Mă simt cum se simte el când intră într-o cameră. Acum știu cum îl fac alții să se simtă. Lumea noastră pare să fie aceeași, dar nu este. Avem o viață împreună, dar experiențe separate. Când îi port pantofii, deodată totul dobândește altă semnificație. Văd aceleași lucruri, dar din perspective diferite. Tonurile, privirile și reacțiile, toate astea fac ca experiențele pe care le trăim să fie diferite. În același fel în care tu nu poți explica cum este să fii femeie, nu poți explica nici cum este să fii bărbat. […] N-aș putea transpune viața lui în cuvinte. Nu e ceva ce poate fi descris sau explicat, nu ține de ceva ce spune sau face un om. E un sentiment, mai curând.
― Vă mai aduc o bere? le întreabă barmanul.
― De ce nu?!
― Atât timp cât nu știe nevasta, n-o să se supere! îi răspunde femeia și izbucnesc amândouă în râs.
Cele două femei de lângă ele, care așteaptă să comande, le privesc dezgustate:
― Porci misogini, mormăie una dintre ele.
„Un volum inteligent, jucăuș, amuzant și, în același timp, provocator și plin de inspirație.” –Daily Mail
„Simpatică, magică, scriitura ei cea mai puternică și mai feministă de până acum.” –Irish Sunday Independent
„Inventivă și ingenioasă – ca un
Cecelia Ahern (1981) este o autoare irlandeză, născută în Dublin, care a reușit să facă din fiecare roman pe care l-a scris un bestseller internațional. Romanul ei de debut, P.S. Te iubesc(P.S. I Love You, 2004; ALLFA, 2005), a fost tradus în 47 de țări și ecranizat, devenind instantaneu un succes internațional. Următoarele romane au fost la fel de bine primite, fiind traduse în peste 50 de țări și vândute în peste 25 000 000 de exemplare.
Mai multe informații și noutăți despre Cecelia Ahern puteți găsi pe conturile de Twitter (@Cecelia_Ahern) și Facebook (CeceliaAhernofficial) și pe site – www.cecelia-ahern.com.
Credit foto: Matthew Thompson, cu amabilitatea Editurii All
scrie un comentariu