Cartea lui Deborah Heiligman, scriitoare din Pennsylvania cu un site foarte drăguţ şi care a povestit printre altele şi despre relaţia dintre Emma şi Charles Darwin, a stat cu mine câţiva ani în ţiplă (eu am ediţia din 2021, dar am văzut că s-a reeditat anul trecut). Cuminte, pe un raft. Niciodată următoarea carte, însă mereu acolo, în orizontul vizibil al cărţilor necitite, încă nedesfăcută, nedescoperită din învelişul ei transparent.
Face parte din călătoria stranie a oricărei cărţi către mintea şi sufletul oricărui cititor genul acesta de experienţă. Povestea fraţilor van Gogh şi-a aşteptat rândul, probabil pentru a mă găsi pregătit emoţional sau racordat pentru vibraţia pe care o implică. M-a aşteptat să ajung în momentul vieţii mele când aveam nevoie să citesc despre doi fraţi precum Vincent şi Theo, martorii unei prietenii care se întinde peste gradul de rudenie.
Fără să mă impresioneze ca scriitură, Deborah Heiligman a găsit o formulă relativ simplă şi accesibilă de a surprinde. Ea a pornit de la cele circa 700 de scrisori pe care şi le-au trimis de-a lungul vieţii lor scurte cei doi fraţi şi a ridicat o naraţiune pe secvenţe cărora le-a spus galerii. Fiecare galerie – precum un spaţiu dedicat dintr-un muzeu – îţi vorbeşte despre un anumit moment din firul creator al celor povestiţi. Şi dacă textul nu e cine ştie ce complicat, fără metafore care să-ţi caute emoţia, efectul cărţii vine din legătura celor doi.
Theo, ceva mai ancorat în realitate, mai pragmatic şi mai puţin visător, îşi construieşte o carieră profesională cu ajutorul căreia îi poate oferi ajutor fratelui său. Vincent, artistul nedescoperit decât după câteva încercări eşuate în alte direcţii, e mereu aidoma unui cvasi-înecat: îi vezi palma ieşind din valuri pentru a prinde ceva de care să se agaţe. Şi e interesant cum, fiind acolo, Theo nu-i întoarce spatele. Dimpotrivă.
„Când nu mai primeşte nicio veste de la Theo, preţ de o lună, Vincent îi scrie, pătimaş şi îngrijorat. Theo îi răspunde imediat, cerându-şi scuze pentru tăcerea sa. A fost prea extenuat ca să-i scrie.”
Fără Theo, sunt convins că nu am fi avut astăzi un Vincent. Pentru că Theo a fost cel care i-a încurajat cariera artistică lui Vincent şi chiar i-a ghidat-o. I-a spus de la început că desenele lui au ceva aparte, iar ulterior, analizând direcţia din pictură, i-a recomandat să facă trecerea către culorile intense. Tot Theo a fost cel care l-a recomandat pe Vincent şi a încercat să vândă măcar una dintre picturile sale în timpul vieţii…
Dacă nu ştii prea multe din istoria familiei van Gogh ori măcar despre viaţa pictorului Vincent van Gogh, cartea asta este un început excelent. Iar dacă ştii deja, s-ar putea să constaţi că felul în care detaliile sunt puse în lumină îţi va revela lucruri pe care nu le-ai înţeles aşa cum trebuia. Pentru mine, a fost uimitor să constat tipul de dragoste care i-a unit pe cei doi fraţi până la moarte. Până şi suferinţa lor timpurie este pe undeva asemănătoare. Fragilitatea lor, consecinţa unei intensităţi rare de a privi viaţa, este împărtăşită până la final. Până şi relaţiile lor cu femeile sunt puse în paralel de către Deborah Heiligman şi corepondenţa aceasta aproape totală este evidenţiată chiar prin copertă, unde numele Vincent este scris sub o pălărie care în mod normal i-ar fi aparţinut mai elegantului Theo, iar Theo apare scris sub pălăria galbenă mai sărăcăcioasă. Totul, consecinţa unor portrete intenţionat confuz pictate de Vincent, pe care specialiştii au fost nevoiţi să le diferenţieze după forma urechilor.
Şi dacă veni vorba despre ureche, şi aici e o teorie cu privire la modul în care şi-a pierdut-o Vincent. Dar ce spuneţi despre finalul său? Cu un glonte în corp, provenit de nu se ştie unde – încercare de sinucidere sau accident? – este sufocat rapid de o infecţie în vremuri în care nu erau încă soluţii pentru o astfel de problemă.
Am rămas cu nişte întrebări după ce am citit cartea aceasta, dar şi cu ceva informaţii în plus, semn că volumul lui Deborah Heiligman şi-a dovedit utilitatea. Se cere acum lectura scrisorilor dintre cei doi fraţi întru destin. Şi ce mai destin!
Deborah Heiligman, „Vincent şi Theo. Fraţii van Gogh”, Editura Art, anul publicării: 2021, nr. pagini: 520, traducere: Gabriel Tudor
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
Fotografie reprezentativă: Redd Francisco / Unsplash
scrie un comentariu