Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.
Vasile Baghiu (n. 5 decembrie 1965, Borleşti, Neamţ) este creatorul conceptului poetic al „himerismului”. Membru al PEN-Club și al Uniunii Scriitorilor (1996-2017). Între cărțile sale cele mai cunoscute, pot fi menționate volumele de poezie Gustul înstrăinării, Febra și Respirație asistată, precum și romanul Planuri de viaţă. Fragmente din opera sa au apărut, în traduceri, în numeroase publicații din străinătate, între care Banipal, Magma Poetry, The Cordite Poetry Review, The AALITRA Review, Coolabah. Fondator al primei reviste de educație pentru sănătate din România și autor de manuale de specialitate medicală, Vasile Baghiu a avut mai multe experienţe de muncă: asistent medical, ziarist, realizator tv, profesor. Începând din 2008 lucrează în calitate de psiholog la D.S.P. Neamț. Este căsătorit și are doi copii.
Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?
Poate că este într-adevăr specială din acest punct de vedere, nu știu, pentru că mă simt mai relaxat un pic față de anii trecuți datorită eliberării de unele obligații pe care le aveam – în învățământ, de exemplu, de unde am decis să plec, mai întâi ca să elimin stresul pe care climatul din școală mi-l oferea cu generozitate ca bonus și să evit astfel deteriorarea definitivă a sănătății, apoi ca să nu le stric chiar cu totul celor de acolo în frunte cu directorul confortul și feng-shui-ul cu manualele mele și să poată ei merge mai departe în tihnă cu abordările de la o mie nouă sute toamna, așa cum am văzut că își doresc. În tot răul este și un bine. Oricum, citesc din nou în fiecare seară, ca altădată, ceea ce îmi aduce un spor de fericire. Citesc romane, eseuri și poezii, dar și lucrări științifice. Am la priorități cel mai recent roman al lui Radu Aldulescu, “Drumu-i lung, căldura mare“, dar și “Șoferul din Oz” al lui Dan Lungu, precum și jurnalul lui Radu Vancu. Plus niște cărți mai recente ale lui Vianu Mureșan. Am de gând să citesc cât pot de mult din romanele scrise de autori români apărute la Humanitas, dar și la Litera. La fel, vreau să-i citesc pe cei mai noi de la Polirom. Plus vreo două romane de Haruki Murakami pe care le-am ratat la apariție și unul sau două de Philip Roth, la care încă nu am ajuns. Și, pentru documentare, o duzină de articole care îmi vor permite să merg mai departe cu proiectul manualelor pentru învățământul sanitar.
Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?
Recitesc fragmente de obicei, nu cărți întregi, însă mi-ar plăcea să parcurg din nou de la prima la ultima pagină “Muntele vrăjit” a lui Thomas Mann, pentru densitatea și intensitatea paginilor, o am în vedere în vara aceasta, dar și “În căutarea fericirii” de Ring Lardner, cu detașarea perfectă a naratorului-personaj, poate și o carte pe care nu o pot uita încă din tinerețe pentru tonul ei inegalabil, “Să uiți Palermo” de Edmonde Charles-Roux. Vom vedea. Deocamdată atât, nu îndrăznesc mai mult.
Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?
Citesc și pe tabletă, și pe telefon. În călătorii folosesc tableta pentru romane, iar pentru articole științifice, ca toată lumea, chiar telefonul. În vacanță e foarte confortabil cu aceste gadgeturi. Cel mai mult însă citesc cărțile în formatul tipărit și nu deplâng deloc soarta cărții amenințate de mijloacele online. Nu cred în acest tip de amenințare. Se schimbă doar suportul. Vor exista mereu oameni interesați de modul în care scriitorii reușesc cu ajutorul cuvintelor să construiască povești, să exprime gânduri, idei, stări și sentimente, indiferent cum sunt transmise, prin ce mijloace. Este pur și simplu în natura omului.
Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?
“2666″ de Roberto Bolano, “Serotonină” de Michel Houellebecq și “Cartea neliniștirii” de Fernando Pessoa.
Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?
Citesc în pat, seara, cel mai frecvent, până când îmi vine somnul și mă hotărăsc să las cartea deoparte și să adorm. Citesc însă oriunde, dacă prind un răgaz. Am citit în autobuz, în tren, în avion, în aeroporturi, în gări. Am citit în așteptare în stații. Am citit în pauzele sau “ferestrele” de la școală. Mă asigur să am o carte la îndemână și încerc să profit de timpii morți. Deși adesea prefer să mă uit mai degrabă la “spectacolul lumii”, e bine să poți citi când ai ocazia, să nu pierzi aiurea, la urma urmei, timpul. Cel mai mult îmi place însă să citesc în tihnă acasă pe canapeaua din sufragerie, eventual cu un fond muzical în surdină.
Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?
Scriu și citesc zilnic în egală măsură, fie iarna, fie vara. Firește că iarna, pentru că ne strângem mai devreme în casă, citesc și scriu, poate, un pic mai mult, dar lucrurile se echilibrează în maniera lor secretă și misterioasă. Important este pentru mine să mențin un ritm cât de cât constant al acestei povești a cititului și scrisului pe tot parcursul anului. Dimineața e mai mult pentru scris, iar după-amiază și seara pentru citit. Fără citit, scrisul nu merge. Cititul este ca un combustibil pentru mașinăria scrisului.
Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?
În general, evit să fac însemnări pe cărți, îmi fac notele pe foi și caiete. Este probabil și de la faptul că la început majoritatea cărților pe care le citeam le împrumutam de la bibliotecă, dar mă și gândesc că viața acestor obiecte magice este mai lungă decât a noastră și ar fi de preferat să le lăsăm în ordine celor care vin după noi. E aici poate o grijă exagerată, știu, dar e doar ceva personal, nimic cu intenție moralizatoare, îi înțeleg foarte bine și pe cei cu adnotările. Când scriam critică literară, îmi făceam și eu cu creionul niște semne pe cărți, scriam pe marginea textului un cuvânt sau o observație ici-colo. Îmi era mai ușor astfel să-mi scriu cronica având la îndemână reperele. În rest, cărțile rămân după lectură cum le-am luat din librărie.
Puteţi cumpăra cărţile lui Vasile Baghiu de la:
scrie un comentariu