Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.
Vasile Ernu s-a născut în URSS, în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filozofie (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1996) şi al unui master de filozofie (Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1997). A debutat cu volumul Născut în URSS (Polirom, 2006). A mai publicat: Ultimii eretici ai Imperiului (2009, Polirom); Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu, 2010, Polirom); Intelighenţia rusă azi (2012, Cartier); Sînt un om de stînga (2013, Cartier); Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor (Editura Polirom, 2015); Intelighenţia basarabeană azi. Interviuri, discuții, polemici despre Basarabia de ieri și de azi (Editura Cartier, 2016); Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor (Editura Polirom, 2016); Oameni și meserii pe cale de dispariție (Editura Cartier, 2018); Războiul pisicilor (Editura Cartier, 2019); Jurnal la sfîrșitul lumii I (Editura Cartier, 2019); Izgoniții. Mică trilogie a marginalilor (Editura Polirom 2019); Sălbaticii copii dingo (Editura Polirom, 2021).
Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?
Sunt pe drum în Basarabia şi Ucraina – între Chişinău şi Odessa. Se aud exploziile. Acum mai degrabă recitesc unele cărţi din clasica estului. Dar am cu mine cartea lui Douglas Stuart – „Shuggie Bain” de la Anansi, tradusă de Mihaela Ghiţu. Mi-a fost recomandată ca şi cum e o carte „pentru mine”. Şi da – e o carte de la care am ce învăţa şi medita.
Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?
Eu recitesc des anumite lucruri. Acum Gogol şi Babel – îi şi iubesc, dar am şi contextul. Merg spre Odessa – iar Isaac Babel este scriitorul emblematic al sudului de unde mă trag şi eu. Indirect mă consider un urmaş al lui – sper unul demn.
Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?
Nu, citesc doar carte tipărită. Electronic citesc numai zona nonficţională, presă, texte mai mici.
Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?
Pentru că sunt în zona în care se aud tunurile şi exploziile şi totul e despre război aş da trei cărţi pe temă: Isaac Babel – „Armata de cavalerie. Povestiri din Odesa”, apărută la Polirom; Lev Tolstoi – „Povestiri din Sevastopol”, apărută tot la Polirom; şi „Binevoitoarele” de Jonathan Littell, apărut la Litera, ultimul mare roman despre război.
Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?
Tren, mare, pe drum – oriunde prind un loc de linişte.
Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?
Nu, sunt deja un profesionist: lucrez cu program. Scriu zilnic, după un program şi ajustat nevoilor şi ordinii importanţei a ceea ce am în jur, în viaţa mea etc. Sunt perioade ale documentării în care scriu mai puţin sau după ce public – perioade de odihnă. Dar chiar şi aşa, scriu permanent, după cum fac gimnastică şi mă spăl pe dinţi. Sunt perioade când lucrez efectiv pe text şi pot lucra şi 12 ore minim pe zi. Fireşte că la o căldură de +40 de grade nu e simplu să te concentrezi. Dar ce, minerii se plâng de condiţii? E munca mea şi ea trebuie făcută. Trăiesc din asta.
Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?
La proză, mai puţin. La non-ficţiune, da. Nu am fetişismul coperţilor, aşa că pot să notez, scriu, murdăresc. Cu toate că sunt grijuliu cu ele şi mă despart greu de o carte.
Puteţi cumpăra cărţile lui Vasile Ernu (şi) de la:
scrie un comentariu