Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.
Irina Georgescu Groza (n. 1973) a debutat în anul 2016 cu volumul de povestiri „Dincolo de ferestre”. Este autoarea romanelor „Noaptea dintre lumi” (2018), nominalizat în anul 2019 la Premiile Sofia Nădejde, și „Exodul mieilor”, nominalizat la Premiile Uniunii Europene pentru Literatură. A publicat proză scurtă în antologiile Povestiri cu dragoni (2017), Argos Science Fiction & Fantasy (2017), Antologia prozei scurte românești (2018), Izolare, apoi în revistele Apostrof, Argos, iocan, Dilema Veche, Spiegelungen, Galaxia 42, Opt motive. În prezent locuiește în Olanda, cu soțul, cei doi copii și motanul Prico.
Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?
O simt ca pe o vară scoasă din pălărie – în aer plutesc tensiunile legate de război și temerea că vom fi prinși în plasele unei crize economice, așa că-mi pare ireal că ne putem bucura de vacanțe. Prima călătorie a fost spre Bookfest, redeschis după 3 ani. M-am întors în Olanda cu o valiză de cărți, majoritatea semnate de autori români. Pe câteva deja le-am citit și vi le recomand: „Bărbatul fără cap”, de Lavinica Mitu, „Urmele încercării”, de Marin Mălaicu Hondrari, „Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte”, de Alexandru Lamba, „Sindromul Stavroghin”, de Alina Pavelescu, „Greier de topaz”, de Florin Spătaru, „Dragostea când te doare” și „Kiwi 2022. Granițe”. Pentru perioada de vacanță, mi-am propus să citesc „Patria”, de Fernando Aramburu, „În toate va fi frumusețe”, de Manuel Vilas, „Adorabilii etrusci“, de Bogdan-Alexandru Stănescu, „Shuggie Bain”, de Douglas Stuart, „Omulețul roșu”, de Doina Ruști, „Teoria apropierii”, de Bogdan Răileanu, „…Și toate zilele de azi”, de George C. Dumitru, „Stai jos sau cazi”, de Bogdan Munteanu. Mă mai așteaptă la mama un colet de la un anticariat online. La finalul vacanței din România, cărțile mele vor intra în cutii și vor străbate iar Europa – ultima dată când le-am plimbat pe o parte dintre ele, ne mutam din Belgia la București.
Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?
Recitesc când îmi doresc să recreez atmosfera în care mă simt nerăbdătoare să scriu. Asta mi se întâmplă cu povestirile lui Julio Cortázar, romanele lui Gulliermo Arriaga, proza scurtă a lui Augustin Cupșa și volumele de poezie de care nu mă despart.
Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?
Citesc doar la nevoie un PDF, dacă nu găsesc varianta tipărită. Îmi place să dau pagina, să simt hârtia, să marchez pauzele de lectură, să aranjez volumele în bibliotecă după autor, să le găsesc și să-mi amintească de momentul în care le-am citit.
Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?
Recent citite și de neuitat: „Geografia uitarii”, de Ion Pleșa, „Abraxas”, de Bogdan-Alexandru Stănescu și „Toate păcatele noastre”, de Mihail Victus. Aș plusa cu un 3bis, „Fizica tristeții”, de Gheorghi Gospodinov.
Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?
La masa din grădină și la plajă, sub umbrelă, cu o bere aproape, în timp ce mai trag cu ochiul la băieții mei, care se bălăcesc în mare. În orice anotimp, citesc seara, înainte de culcare. Iar în timpul serviciului, între ședințe și când nu mă caută nimeni, trag cartea aproape.
Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?
Vara mă las cuprinsă de agitația de vacanță și mă bucur de reîntregirea familiei. Pentru scris am nevoie de ploile toamnei și de liniștea iernii.
Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?
Cele care îmi plac reintră în bibliotecă cu etichete colorate, improvizate din post-it-uri decupate în fâșii subțiri. Ele mă vor ghida cândva către fragmentele la care m-am oprit, care mi-au dat niște stări în care voi vrea să reintru. Uneori nu-mi amintesc la ce m-am gândit când am lipit un semn, și-l scot cu părere de rău. Pe cărți nu aș putea scrie. Asta îmi amintește de un naș de tren. Nu aveam bilet, nici nu umblam cu buletinul la mine. Omul a părut îngăduitor și cam singur, așa că m-a invitat în cabina lui, crezând probabil că-mi face o favoare. A scos din geanta lui de piele o colecție de tăieturi din cărți, înghesuite într-o pungă. S-a apucat tare mândru să mi le citească și l-am întrerupt să-i zic că cei care mutilează cărțile sunt criminali. M-a pus să cumpăr biletul cu suprataxă și m-a trimis nervos înapoi la clasa a II-a, boscorodind că studenții din ziua de azi sunt niște nesimțiți.
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu