Salinger și fata cu părul roșcat a fost publicat recent în colecţia Ego. Proză a Editurii Polirom. Iată câteva dintre gândurile lui Andrei Mocuţa legate de scrierea acestui roman.
Salinger și fata cu părul roșcat (Polirom, 2025) e un roman scris în urma experienței (parțial reale, parțial fictive) din timpul școlii doctorale, când – pe măsură ce îmi redactam teza salingeriană – țineam și un curs despre celebrul scriitor american unui grup de studenți neofiți. Romanul încearcă să redea atmosfera cursului săptămânal, cu dezbaterile și schimbul de idei dintre profesorul doctorand și studenți, să acapareze curioșii în acest joc și – cel mai important – să-l facă pe Salinger cunoscut publicului român, prin detalii mai puțin știute. Povestea nu se limitează la sala de curs, ea depășește granițele academice (de fapt e un roman fals academic) și introduce în scenă, treptat, o seamă de personaje-surpriză, ale căror destine se intersectează în mod bizar și subtil cu opera lui Salinger.
Ideea de a scrie această carte mi-a venit în urmă cu vreo 3 ani, în timp ce citeam O odisee de Daniel Mandelsohn (Polirom, 2017, în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu), un roman în care autorul îmbină propria biografie cu pasajele de analiză detaliată a operei lui Homer, pe care o predă în cadrul unui curs, sub atenta supraveghere a tatălui său. Și atunci mi-am amintit că am la rândul meu o teză de doctorat care adună praful în sertar, de ce nu aș rescrie-o și transforma-o în roman? Mai ales că J. D. Salinger e un scriitor mereu de actualitate și prea puțin explorat în cultura română. Rezultatul final e un roman ceva mai didactic și se adresează atât cititorilor care cunosc în amănunt opera lui Salinger, cât și celor care doresc să îl descopere sau au doar amintiri vagi despre el din vremea liceului sau a facultății când, inevitabil, au citit De veghe în lanul de secară sau volumele lui de povestiri. Cei interesați de spiritualitatea orientală (budismul Zen, doctrina vedică etc. de care Salinger a fost puternic influențat nu doar în viața de zi cu zi, ci efectiv în scrierile sale) sunt de asemenea invitați să citească romanul, precum și vânătorii de mituri, fiindcă ce altceva e Salinger până la urmă decât un mare mit? Iar „fata cu părul roșcat” din titlu, cum bine au intuit unii, sugerează o poveste de dragoste discretă și livrescă pentru cititorii ceva mai romantici.
Ar mai fi argumente, ele se găsesc la tot pasul prin roman, las aici doar un scurt fragment:
„Ce facem noi aici, în toată povestea asta, de fapt? Păi, să vă explic. Doctorand fiind, eram obligat prin contract să țin un curs săptămânal despre subiectul tratat în teză, în fiecare luni, în sala 420. Să-l fac accesibil pe Salinger unui grup eclectic de cursanți, fiecare venit din alt domeniu, nu neapărat tangențial cu literatura. Trebuie spus din capul locului că nu aveam de-a face numai cu studenți de la litere, ceea ce deja era o provocare. Era mai mult un curs experimental adresat nespecialiștilor, un fel de opțional exotic. Cerința minimă, însă, era ca participanții să fi citit înainte cele patru volume deloc groase ale autorului. Pentru a evita explicații elementare și a putea intra direct în miezul problemei. Voi răspunde și la următoarea întrebare care se impune: de ce l-am ales tocmai pe Salinger drept subiect al tezei mele?
1. Viața și opera lui își corespund atât de fidel, încât de cele mai multe ori vocea naratorului se diluează în cea a însuși autorului în carne și oase. Și fiindcă odată cu izolarea de lume, a început să se piardă atât de intens într-o literatură a sinelui, încât s-a înstrăinat de soție și copii și a devenit, treptat, un membru adoptiv al familiei ficționale Glass. Acest individualism capătă conotații firești dacă este pus în relație cu budismul Zen și practicile isihaste creștine de care a fost puternic influențat și care devin o temă recurentă a povestirilor. Nu întâmplător, multe dintre personajele sale sunt purtători de cuvânt ce propovăduiesc experiențele sale mistice, meșteșugite foarte bine, bineînțeles, într-un discurs ficțional.
2. Asemenea marilor inițiați, el își construiește propriile parabole. Seymour Glass ilustrează cel mai bine filozofia scrierilor sale: a vedea mai mult (See more) este a vorbi mai puțin. Cel mai în vârstă dintre copiii familiei Glass este sfâșiat de două lumi ce se bat cap în cap. El știe că în ciuda – sau mai ales datorită – neobișnuitei intensități cu care percepe experiența umană, trebuie să își îndeplinească și îndatoririle vieții cotidiene. În Seymour: o prezentare, el încearcă să capete trup, să se diferențieze corporal și fiziologic din materia cenușie și din corpul autorului pentru care „Seymour era ceea ce în terminologia uzuală, plicticoasă, se numește un om de o urâțenie atrăgătoare”.
3. Ceea ce cred că îl diferențiază de majoritatea celorlalți scriitori e faptul că în locul filozofiei de cabinet Salinger practică literatura de sertar, o literatură scrisă doar pentru sine. Există în opera sa o atitudine epicureică a practicianului și o atitudine de isihast a înțeleptului. În acest interval se consumă o mare parte din energiile sale. Dragostea și abjecția, cele două trăsături fundamentale ale omului etern, sunt puse în relație cu o logică și cu un sarcasm demne de Cioran. Salinger cioranizează avant la lettre mitologia americanului de rând și o trece pe sub furcile caudine. O încercare de eliberare a omului modern de himerele societății americane.”
Andrei MOCUȚA (n. 1985) este poet, prozator, traducător și profesor. A mai publicat: Povestiri din adânci tinereți (proză, 2006), Porcilator (proză, 2009), Trei povestiri (proză, 2010), Șercan (proză, 2012), Nu există cuvinte magice (poezie, 2013), Portret al artistului in absentia. J.D. Salinger: o monografie (2015), Literatura (proză, 2015), Voi folosi întunericul drept călăuză (poezie, 2016), Superman vs Salinger (proză, 2018), Portret al artistului după moarte (poezie, 2020), Biblioteca Brautigan (un documentar) (2021), contact (poezie, 2022), Transfer (roman, 2023), Ecouri din pădurea întunecată: evadări în Twin Peaks (coord., 2024). (sursa informaţiilor biografice: polirom.ro)
Credit foto: Cristian Șuțu
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citeste-ma.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.
scrie un comentariu