Cu un titlu care „denunță” o călătorie divină polisemantică, When God is a Traveller, Arundhathi Subramaniam ne vorbește despre tranziție și multele fețe ale religiei, despre contactul nostru cu spiritualitatea (divinitatea și sublimul intercalându-se aici cu ușurință), dar și despre lucruri aproape banale, de zi cu zi, care se amestecă în tot acest vârtej spiritual și epistemologic, nelăsând deoparte o incizie directă, dar optimistă, în trecerea anilor, îmbătrânirea putând constitui și un joc de egalizare sau cel puțin de căutare a unor noi aspecte care să le deturneze pe cele „pierdute” prin schimbările naturale survenite de consumarea timpului: „But even then,/ remember,/ try to remember/ the bones.”[1]
În When God is a Traveller, Arundhathi Subramaniam are o voce sigură, constantă, acest al patrulea volum de poezie debordând de siguranță — poeta oscilează între tematici și imagini cu simplitate, poemele trecând lesne dintr-un registru într-altul. Astfel că, în cartea asta, poemele pe care le vei citi vor fi, pe rând, și chiar îmbinându-se, despre religie, spiritualitate (divin, mitologie, legende), dar și despre iubire, prietenie, însemnătatea limbajului (a cuvintelor, a poveștilor, a poeziei) și trecerea anilor. Poeta din Mumbai scrie o poezie hotărâtă și cu un ritm fantastic, într-o atmosferă feminină și puternică, jonglând natural cu simboluri, metafore și lucruri concrete, dar și asociind limba engleză unor concepte orientale într-atât de iscusit încât tinde să creeze un spațiu unic în care acestea să se desfășoare. Consecvența poetică se transferă facil în această sferă duală, conturându-se un spațiu incluziv din punct de vedere cultural & spiritual.
Această comprehensiune incluzivă pare a fi recurentă. Într-un poem din ultima sa carte, Love Without a Story (Bloodaxe Books, UK, 2020), Subramaniam vorbește despre „Cum să citești un mit indian” (tradus la noi de Olga Ștefan în numărul 27 al revistei Poesis Internațional, Casa de Editură Max Blecher, 2021), afirmând și aici un polisemantism epistemologic: înțelegerea unei povești este întotdeauna o pluri-înțelegere, cumva, întrucât nimic nu poate avea un singur sens: „Cum să citești un mit indian?/ În aceeași manieră în care-l citești pe cel grecesc, presupun,/ fără să-ți faci prea multe griji în privința/ numelor străine/ ori a conflictelor,/ știind că nicio poveste/ nu are/ un singur înțeles”.[2]
Arundhathi îmbină elemente mitologice și divine cu lucruri mărunte, uzuale, contemporane. În Eight Poems for Shakuntala, un poem în care pune în scenă povestea de dragoste dintre Shakuntala și regele Dushyanta, amestecă planurile cu ușurință și naturalețe, aducând aceste fețe efemere pe un plan aproape palpabil (vorbind, de exemplu despre un album de familie și un magnet cu Mickey Mouse pe frigider ca simboluri pentru pacea câștigată la final). Arundhathi Subramaniam amestecă legenda cu viața de zi cu zi, adresându-i-se direct și clar Shakuntalei, folosindu-se și aici de metafore și simboluri pentru a transmite caracterul pauper al intenționalității; aici, scopul nu scuză mijloacele și elementele care compun o poveste sunt valorificate cu aceeași indispensabilitate: „Yes, it’s cosy –/ family album in place, /a kid with a name/ to bequeath to a country,/ perhaps even a chipped magnet/ on the refrigerator door./ I’m in favour of happy endings too/ but not those born of bad bargains.”[3]
Interesul pentru această poetă mi-a fost stârnit de apariția traducerilor în numărul 27 al revistei Poesis Internațional — traducerile Olgăi Ștefan sunt superbe și păstrează această atmosferă feminină pe care o simt citind poezia poetei de origine indiană. În special în ceea ce privește poemul Când peisajul devine femeie, în care Arundhathi Subramaniam portretizează această transformare a mamei din mamă în persoană și femeie prin ochii unei copile de opt ani care se uită pe gaura cheii (păstrând și aici această reunire a elementelor orientale transpuse cu ușurință în limbaj, descrierea veșmintelor și a bijuteriilor păstrând un aer fermecător): „Aș fi putut-o privi noaptea întreagă./ Și așa am descoperit/ că prin gaura cheii ți se arată mai multe decât/ în pragul ușii./ Că o fisură într-un zid/ e lucrul cel mai potrivit/ ca să cazi/ într-un univers paralel,/ Că și mamele sunt femei.”[4]
Importanța limbajului devine motiv recurent chiar și atunci când acesta nu este obiectivul principal, ceea ce îmbogățește treptat ceea ce suntem tentați să numim „univers poetic”. Arundhathi Subramaniam pare să păstreze o anumită consecvență conceptuală și tematică, volumul When God is a Traveller fiind în sine unul complex și divers, versatilitatea și ritmicitatea acestuia oferind un orizont fascinant cititorului și o dorință continuă de (re)descoperire și înțelegere.
Transplant
Arată-mi o plantă
care nu-și caută ghiveciul,
care știe
dacă e făcută să crească
într-o livadă,
într-o pădure tropicală,
ori într-un borcan,
(…)
Ai zice că lucrurile se limpezesc odată cu vremea.
Nu e așa.
Și înainte să-ți dai seama
te trezești cu încă un palmier de apartament
în care urlă inima furioasâ
a unui pin himalayan.
(…)”[5]
[1] Arundhathi Subramaniam, „Bones“ din „When God is a traveller”, 2014, UK, Bloodaxe Books, Poetry Book Society Choice.
[2] Poem din Love Without a Story, Bloodaxe Books, UK, 2020, tradus de Olga Ștefan în nr. 27 al revistei Poesis Internațional, Casa de Editură Max Blecher, 2021, pag. 99-100
[3] Arundhathi Subramaniam, „Eight Poems for Shakuntala“ din „When God is a traveller”, 2014, UK, Bloodaxe Books, Poetry Book Society Choice.
[4] Poem din Love Without a Story, Bloodaxe Books, UK, 2020, apărut la noi în numărul 27 al revistei Poesis Internațional (Casa de Editură Max Blecher, 2021) în traducerea poetei Olga Ștefan, pag. 101-102.
[5] Fragment din poemul Transplant din cartea de poezie When God is a traveller, apărut în traducerea Olgăi Ștefan în numărul 27 al revistei Poesis Internațional (Casa de Editură Max Blecher, 2021), pag. 104.
Arundhathi Subramaniam, When God is a Traveller, Bloodaxe Books, Poetry Book Society Choice, UK, 2014, nr. pagini: 72
Fotografie reprezentativă de Diogo Fagundes pe Unsplash
scrie un comentariu