Daniela Bejinariu (născută în 1996, la Dorohoi) este poetă și purtătoare de cuvânt a Casei de Poezie Light of Ink Suceava (coordonată de prof. Gheorghe Cîrstian). A publicat poezie în revistele Matca, Bucovina Literară, Alecart, Revista de Poezie L.ink. A apărut în antologiile Casa de Poezie (Vinea, 2018) și Ce-ți spui noaptea înainte de culcare (Cartex, 2024). A câștigat Marele Premiu în cadrul Concursului Național de Poezie „Nicolae Labiș” în anul 2022 și Premiul I în cadrul Concursului Național de Debut în Poezie „Traian T. Coșovei” în 2023. În urma câștigării acestui din urmă premiu, îi apare în anul 2024 volumul de debut în poezie, New Era Eva, la Editura Tracus Arte. Asupra acestui volum mă voi apleca și eu în cele ce urmează.
Dintru început aș vrea să spun că mi-a atras atenția în mod plăcut faptul că tânăra poetă își pune volumul de debut sub patronajul spiritual al poetului Daniel Turcea, alegând ca motto pentru acesta poemul Anastasia:
„blândețea candelei îi arde/ în inima/ ce nu mai știe/ nimic asemeni, în iubire, pe pământ// știu, vom muri/ dar câtă splendoare!”
După acest motto, deja ne așteptăm să avem de-a face cu o lirică care își trage seva din cea a poetului Daniel Turcea, mai exact să avem dinaintea ochilor o poezie minimalistă, cu irizări mistice, însă fără a fi religioasă în direcția dată de poeții gândiriști sau ortodoxiști, și pe alocuri având formulări eliptice, menite să sporească misterul. Iar așteptarea nu ne este câtuși de puțin înșelată, Daniela Bejinariu culegând din plin nectarul din lirica poetului mai sus numit, însă procesând-o în maniera sa proprie astfel încât să rămână la final poezia ei.
Spre exemplificare, poemul cu care deschide volumul prezintă nu atât inserții mistice, cât mai degrabă simboluri cu impact religios, cum ar fi „mărul” și „apa”:
„normal că nu spun./ să fie totul așa, cum e să sosească/ imposibilitatea de a/ ajunge provoacă eliberarea/ răgazul țiglelor una în continuarea celeilalte/ lucrul la veriga anterioară/ înfig cuțitul în măr și-l pun/ în apa pătrunsă în căptușeala celor mai banale lucruri”.
Înfigerea cuțitului în măr, acest simbol al păcatului primordial (deși scriptura nu specifică natura fructului interzis, în tradiție s-a împământenit ideea că ar fi fost un măr) poate însemna lupta cu păcatul, iar afundarea acestuia în apă (simbol al botezului și al vieții) denotă dorința de curățire. Cât despre formularea „pătrunsă în căptușeala celor mai banale lucruri”, pentru mine personal este o dovadă a faptului că poeta a înțeles esența binelui și, prin extensie, esența creștinismului, anume că nu trebuie să faci lucruri ieșite din comun, ci este suficient să fii întotdeauna firesc în tot ceea ce faci, egal cu tine însuți, natural, cât mai apropiat de condiția ființială, ontologică, primită la naștere sau dacă vreți, la facere, ca să rămânem în sfera biblic-religioasă.
De altfel, poezia Danielei Bejinariu devine recognoscibilă și prin frecventele inserții biblice sau liturgice. Interesant este însă modul în care poeta își dozează aceste inserții, reușind, așa cum am mai menţionat, să nu se apropie câtuși de puțin de lirica poeților ortodoxiști. Cum reușește asta? Inserând respectivele citate, biblice sau liturgice, în contexte contemporane, în formulări moderne, care arată inclusiv faptul că poeta este cât se poate de prezentă și în realitatea imediată, în concretul lucrurilor de aici și acum:
„oamenii de jos se adună în blocuri/ casa scărilor e casa treptelor/ să locuiască împreună, să aibă sens/ prietenii voștri arată la fel ca să aveți alibi/ să locuiască împreună, să aibă sens// când mai e puțin de mers rămân/ Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului/ binecuvântat// te liniștește suficient/ să-ți arăți colții fără să tresari/ urma însăși și aparența ei/ o realitate sufletească înăuntrul căreia întâlnim,/ ca pe un sâmbure, corpul/ dreptului tău de a zace,/ dreptului și obligației tale de a face”.
Vedem în acest poem, pe lângă inserarea cuvintelor dreptului Iov, cel din Biblie, și o trimitere discretă la Psalmi, unde se spune că este bine și frumos să locuiască frații împreună, dar și folosirea unor cuvinte cu foarte mare impact simbolic: „sens”, „te liniștește”, „sâmbure”, ceea ce arată consecvența poetei în a vâna miezul lucrurilor, în a ajunge la esențe, la sensurile cele mai profunde, aducătoare de liniște și pace interioară.
Faptul că tânăra poetă este cât se poate de bine ancorată concomitent în ambele realități, atât în cea transcendentă cât și în cea pământească, în realitatea imediată, reiese dintr-un duo de poeme hiper-minimaliste, în care aceasta ne arată că, pe de o parte, a înțeles că veriga care unește cât se poate de strâns cele două lumi este iubirea, care vine la pachet cu un soi de orbire pentru cele lumești (cam în genul orbirii lui Saul înainte de a deveni Pavel): „când ți-am zis/ vreau să orbesc și poți ști doar tu// ai știut/ frate, chiar m-ai învățat/ să iubesc și poți ști doar tu”; dar că, pe de altă parte, omul trebuie să își asume întru totul și această existență terestră, care uneori pare ruptă de cea cerească, dar care se dovedește a fi cât se poate de plină de sens: „înger îngerașul meu// să mă trimiți de unde-am venit?/ asta nu se poate”.
În final, aș vrea să mă aplec puțin și asupra titlului volumului: New Era Eva. Ce poate să însemne aceasta? O nouă era a femeii? Dar din cuprinsul volumului nu răzbate nicio urmă de feminism. Poeta nu dezbate condiția femeii în societatea actuală. Nici măcar despre sine nu vorbește făcând apel la feminitatea sa. Pe ea o preocupă umanitatea în general. Și atunci ne întoarcem la etimologia biblică a numelui „Eva” și aflăm că „Eva” înseamnă Viață. Așadar, Daniela Bejinariu propune în acest volum de debut o Nouă Epocă a Vieții, altfel spus, invită la o reflecție mai adâncă asupra a tot ce înseamnă viață și totodată invită fiecare cititor la a-și reînnoi viața, ghidându-l spre adevăratele valori pe care trebuie să le ia în calcul pentru acest demers. Iar aceste valori gravitează în jurul reîntoarcerii la simplitate, la firesc și bineînțeles, la esența lucrurilor care este sămânța dumnezeiască din om, altfel spus, la regăsirea chipului lui Dumnezeu din om.
Daniela Bejinariu, New Era Eva, Editura Tracus Arte, anul publicării: 2024, nr. pagini: 72
Puteţi cumpăra cartea şi de la: carturesti.ro, edituratracusarte.ro.
Nu există articole fără cafea:
Fotografie reprezentativă: Pietro Donà / Unsplash
scrie un comentariu