siluete oarbe dansează, cel mai recent volum de poezii semnat de Ovidiu Baron, incluzând ilustrații de Andrea Bernath, ar putea fi categorisit drept un demers literar maximalist. Să reducem, preț de o clipă, condițiile de mediu, la această afirmație. Și nu voi intra în explicații complicate, ci voi oferi doar o direcție pe care am împrumutat-o din zona designului interior. Multiple alte interpretări sunt deschise și abia aștept să le aud și citesc.
Spațiul poetului sibian e populat cu patternuri aparent complicate, forme de relief abrupte și mai ales culori îndrăznețe, care se pliază pe diversele stări ce respiră din volum. Elementele diferențiatoare ale cărții, care-n marketing ar putea fi subsumate sub umbrela propoziției unice de vânzare, sunt contracurentul față de unele módele dominante în poezia de azi, plus o frunte descrețită care conduce textul din fundal.
Contracurentul la fluviile de poezie minimalistă ce vine în mod natural, precum curgerea Cibinului prin Hermannstadt, nu reprezintă un scop per se. Cât privește fruntea descrețită, asta nu o poți înțelege 100% decât dacă vei vizita Muzeul Astra din Sibiu și mai ales expoziția Astra Poetic 2023, Travelers. Desenele realizate de Andrea Bernath în respectivul proiect locuiesc spațiul poetic lăsat liber de cuvintele a zece autori și autoare de limbă română. Iar povestea grafică de acolo a fost continuată și în cadrul volumului siluete oarbe dansează. Sau poate că drumul e exact invers.
„pe câmpia îndepărtată/ simți cum bătăile de clopot se întorc/ în inimă/ ziua arde pe sfârșite la orizont/ însă ai adunat destulă lumină/ în ochi” (seara, p. 12)
„deasupra lumii dansează o pasăre de lumină/ nu mai știu cum o cheamă, dar vino/ să mai urcăm o dată muntele” (pasărea de lumină, p. 42)
siluete oarbe dansează – cu ce muzică populăm liniștea poemelor lui Ovidiu Baron
Dacă este să aleg un element care a mers cu mine de-a lungul parcurgerii acestei cărți, aș putea pune mâna cu mare încredere pe LINIȘTE. În toate formele sale, din care redau câteva mai jos.
LINIȘTEA elementelor naturale care însoțesc poemele și desenele;
LINIȘTEA personajelor-umbră și a jocului cu alternanța pronumelor și adresării la plural și singular;
LINIȘTEA perdelei de fum, a ambiguităților și a neclarității narative;
LINIȘTEA vânătorii și a ochilor;
LINIȘTEA livezii înmugurite.
„vă uitați amândoi cum joacă umbrele/ prizoniere în sticlă/ și în misterul acelei așteptări prelungite/ vă închideți ca într-o livadă înmugurită” (stângăcie, p. 34)
„vânătoarea e în noi înțelege și tu/ mereu vom urmări o victimă cu picioarele tremurând/ mereu le va fi foame/ ochilor” (vânătoarea, p. 74)
Pentru a da și mai multă amplitudine proiectului poetico-grafic realizat de Ovidiu Baron și Andrea Bernath, vom adăuga un strop de muzică în peisaj. La capitolul sunetelor de însoțire care potențează forța cuvintelor și a imaginii, ar funcționa câteva albume și trupe din zona de folk, dark-folk și alte subgenuri înrudite. Îmi vin în minte cel mai recent material al finlandezilor de la Hexvessel, intitulat Polar Veil (2023), Winter Thrice (2016) al norvegienilor de la Borknagar (vor fi prezenți la ARTmania 2024, în Piața Mare din Sibiu) și orice spectacol oferit de deja clasicii norvegieni Wardruna.
Poezia lui Ovidiu Baron se așază pe o potecă tot mai îngustă, în care anotimpul predominant rămâne iarna. Textele lui nu se tem de o luptă corp la corp cu singurătatea, pentru că, până la urmă, și siluetele oarbe pot să învețe dansul. Rămâne să vedem cum va gestiona sibianul ieșirea din lanțul împletit din aer și îngrijorare. Destinația? Spre noi sfere vizual-poetice.
„poteca e tot mai îngustă și e greu să te mai păzesc/ de gura hămesită a muntelui/ îmi simți palma aproape te țin de un lanț împletit din aer/ și îngrijorare/ lasă-mă/ spune vocea cu ochii închiși/ de acum îmi e imposibil să cad” (cu ochii închiși, p. 104)
Și un vers de la cel care a scris acest material: Când liniștea guvernează, siluete oarbe dansează.
memorii
desenase pe un toc de ușă întoarcerea
un corp transparent inima
sângele strălucind
privirile mele gânduri lichefiate
strigă cu pumnii în aer
s-ar mai da o vreme cu bicicleta prin visele mele
ar evada totuși din sângele meu ca dintr-un destin predictibil
s-ar azvârli pe brațele unei mulțimi anonime
un rockstar al singurătății ireparabile
alunecă pe suprafața lucioasă
a întunericului
nu știu să înot zice făcând tumbe zglobie
alternând stilurile cu măiestrie
se scufundă spune hai să ne oprim respirația
să mai murim în sincron de câteva ori
nu-mi amintesc nimic din ce spui
scrie-mi într-o zi memoriile
mi-ar plăcea să știu cine sunt
și nu mai pleca
tinde să fie plictisitor pe aici
Ovidiu Baron, siluete oarbe dansează, cu ilustrații de Andrea Bernath, Editura Muzeului Național Brukenthal, Sibiu, 2023, 108 pagini
[…] Siluete oarbe dansează – Ovidiu Baron; […]