M-a intrigat întotdeauna Desprindere ca titlu și eram curioasă să descopăr volumul de ceva timp — mai ales pentru că am ascultat-o pe poeta Mina Decu citind poezie la Festivalul Stand-Up Poetry din Alba Iulia în 2021[1]. Totuși, cartea s-a lăsat așteptată pentru că tot simțeam că nu i-a venit rândul (acea „intuiție” de cititor pe care o avem cu toții și după care e bine să ne ghidăm din când în când). Mă bucur că i-am lăsat spațiu să existe în așteptare pentru că simt că am citit-o când trebuie — toamna pare să fie sezonul pentru poezia din Desprindere.
Un volum care împletește realitatea cu ficțiunea, în care interioritatea se amestecă cu imaginarul și îți este greu să discerni cât este autobiografism și cât plăsmuire. Cât călătorești în mintea poetei și cât în realitate. Mi-a amintit, într-un fel, de proza lui Roberto Bolaño — așa cum strecoară situații și personaje, cum alunecă dinspre poetic înspre narațiune, păstrând un sine când real, când fictiv, imposibil de cuprins în singularitate. Realitatea, ficțiunea și adevărul devin (și trebuie să devină) temporare. Așa cum ne anunță încă de la început poeta: „ceea ce vei afla acum va fi adevărat numai azi”.
Poemele din Desprindere nu sunt doar prinse într-un vortex al imaginației și realității, ci sunt, de asemenea, învăluite de o aură ușor violentă, ușor întunecată, de parcă ai săpa cu adevărat în tot ceea ce ține de conștient. Cu toate că, desigur, nu ai acces, singurul acces care îți este permis este cel prin intermediul narațiunii. Acolo unde avem de-a face cu poeme în proză și detaliile sunt mai multe, personajele par a deveni recurente, la fel și alte detalii și obiecte/spații care ar putea conecta poezia cu poeta și o (posibilă) realitate. În Desprindere sângele curge sau nu curge, dar e întotdeauna la îndemână o lamă sau un tăiș subțire al unui cuțit (sigur, simbolic am putea spune multe despre asta, dar și concret rămâne, într-un fel, o emblemă a întunericului din noi).
E aici un discurs continuu în interior — nu par a exista cu adevărat spectatori, ci se intră și se iese din propriile încăperi, amestecându-le cu plăsmuiri și re-inventări. Nu pare că se dorește vreo generare de cunoaștere, nici măcar descoperire sau autoanaliză, mai degrabă un demers aproape structural prin care se sapă în interior. Aici mi s-a părut foarte frumoasă și ingenioasă punerea în paranteze înaintea poemelor în proză: (îi vorbeam despre el în gând) dublat de (îmi imaginam că). Poemele se extind ca niște tentacule în imaginație și fură din realitate, împletesc cu ceea ce există deja și sunt capabile să transfere trecutul în prezent, să migreze sensibilitatea în ungherele ascunse și difuze ale sinelui, să filtreze și modeleze experiențele până când devin decupaje semnificative (nu neapărat ale existenței/realității, ci mai degrabă ale proiecțiilor și sentimentelor).
Mina Decu scrie o poezie a interiorului și întunericului și îmi dă senzația că explorează acele tăișuri și margini ale sinelui care reprezintă partea întunecată și mai greu de explicat — și, pentru că e greu de explicat, nu se face asta, ci se arată și se navighează în zonele obscure ale psihicului unde își fac loc și reiterările memoriei (cu o componentă interpretativă destul de însemnată), cât și dublaje și trucuri ale imaginației (de aia e ușor să treacă de la dorul pentru cineva la, să zicem, ideea de animale magice). Nu ieșim din zona acestei interiorități nici măcar când întâlnim lucruri concrete și repetitive (ca un camion sau un bărbat) și vom avea întotdeauna senzația dedublării și trucajului: conștiința faptului că lucrurile nu se întâmplă aici cu adevărat, ci undeva la nivelul minții. Că acesta este un monolog brăzdat de întuneric, mici accese de violență și pasiune în care trăiesc și monștrii și oameni normali, dar toate sunt simple năluci care vor apărea și vor dispărea cu aceeași putere și siguranță. Nu e nimic sigur, permanent, determinat — dar de ce ar diminua asta în vreun fel forța și veridicitatea senzațiilor străbătute?
Ar fi interesant de văzut cât din volumul acesta înseamnă ruptura dintre realitate și imaginar, cât înseamnă desfacere în sensul jocului din interior, al sinelui și proiecției sale (personale, dar și, să zicem, obiective, în raport cu ceilalți) și cât înseamnă desprinderea punctuală de ceilalți (fizică, dar și emoțională). Rămâi la final cu impresia că au avut loc aici mai multe desprinderi, de naturi multiple, dar că niciuna dintre ele nu a fost definitivă — sau că, în orice caz, ai fost prins în mrejele unui joc ale cărui reguli nu ai cum să le cunoști. Că desprinderile de aici rămân trucaje — toate scenele prezente sunt o iluzie, evenimentele au loc în mintea cuiva și, cât noi gândim asta, ele au și dispărut. Dar poate că aici nu e importantă permanența, ci efectul desprinderilor multiple care construiesc, treptat (și nu neapărat paradoxal), un sine care se auto-narează (mai degrabă decât interoghează), un sine compus din desfaceri.
„(îi vorbeam despre el în gând:) paralizie conjuncturală: îngheț așa-zis strategic știe mintea ce face dar chiar și-așa eu vreau să adorm cu dinții în inima ta o cochilie îmi șoptește în vis că vrea să-mi fie tatuată pe omoplatul stâng și de-aici încolo e treabă de gene iar tu știi prea bine că adn-ul nu-și spune cuvântul doar atunci când dormi e o naivitate să crezi că zarul pică așa cum ai vrea doar pentru că deasupra lui ai oprit-o să sufle pe mama ta linia din palmă rândul citit cică la întâmplare o conectare la marea bancă cosmică steluța sclipitoare din coada persefonei şi paharul pe care îl refuzi politicos vezi tu când ți-o ajunge iar cuţitul la os împletirea degetelor într-un păr străin dar cunoscut nu operează miracole de ziua a treia nu mânjim absurdități cu sos de destin doar pentru că la masă ne place să bem doar vin e clar din ritual nu ai decât o singură dublă scăpare fugă şi dinamitare” (pag. 38)
Mina Decu, Desprindere, Editura Charmides, anul publicării: 2018, nr. pagini: 126
[1] Aici despre cum a fost atunci la festival: https://ramona.boldizsar.ro/am-fost-la-alba-iulia-sa-citesc-poezie-stand-up-poetry-totul-e-fantastic-cu-poezia-romana-contemporana/
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu