Cei care au Cititorul lui Bernhard Schlink printre cărțile lor preferate se vor bucura, fără îndoială, să descopere noul volum de povestiri apărut la Editura Polirom, Culorile despărțirii.
Vieți întregi sunt prinse, de data aceasta, pe lungimea câtorva pagini, într-o manieră care nu ratează nici profunzimea și nici esența vieții. Fiecare povestire are, în centrul său, marile întrebări inevitabile pe care ni le adresăm atunci când suntem confruntați cu situații neașteptate sau când suntem forțați să privim înapoi spre trecut.
Deasupra tuturor planează însă aceeași dorință de a înțelege felul în care s-au desfășurat și, mai ales, încheiat relațiile cu ceilalți. Vor să descopere, privind fie către ei înșiși, fie către ceilalți, ca în povestirea Vara pe insulă, de exemplu, dedesubturile unor intersecții care le schimbă și lor linia destinului și care îi modelează în forme diferite și definitive.
Aceste priviri spre trecut sunt inevitabile, fac parte din natura celui care rememorează chiar și atunci când nu va spune povestirea obiectivă (nici nu ar avea cum). Adesea, alte personaje aduc completări, întregesc aceste amintiri creionate cu îndemânare de Schlink. Mai mult, cartea își proclamă cu tărie această nevoie a oamenilor, această obligație de care nu pot scăpa, de a privi, din nou și din nou, spre ceea ce oricum nu mai poate fi reparat:
„Acum cincizeci de ani lui Philip și mie ne plăceau marile întrebări – dacă merită să trăiești, dacă avem vreo menire, ce e iubirea, ce înseamnă loialitate și ce, trădare. Lucruri din cele care te preocupă când ai șaisprezece ani.” (Muzică între frați)
Aici amintirile și regretele se pierd pe fundalul comun al scriiturii lui Bernhard Schlink, construind același peisaj al retrospectivei, al necesității profunde de a înțelege, de a păstra, de a rememora, de a te agăța de propria viață. Când dau năvală, amintirile vin „nu ca imagini din trecut și povești, ci ca niște spaime că se pierduseră”.
Culorile despărțirii au nuanțe din cele mai complexe, iau formă de iertare, de agresivitate, de uitare, de distanțare, de nevoia de a înțelege sau de o răceală care se întinde peste ani și care doar prelungește dâra de culoare, lăsând lucrurile nerezolvate. Ca în Pete de vârstă, aceste reîntâlniri, la senectute, încearcă să vindece tocmai acele întrebări rămase fără răspuns, acele „ce-ar fi fost dacă…”, puncte de cotitură sau îndoieli prezente în viața fiecăruia:
„După un timp, nu doar întrebările la care nu există răspunsuri sunt chinuitoare, ci și simpla lor revenire. Faptul că se tot întorc, că nu pot fi oprite, că e imposibil să scapi de ele, să li te sustragi, să li te refuzi”.
Din acest punct de vedere, Bernhard Schlink e un maestru de ceremonii la un festival de emoții și relații. Amintirile sunt structura de bază, cele pe care se construiesc, din nou și din nou, aceste rememorări, aceste încercări (adesea eșuate) de a înțelege trecutul. Dar mulți dintre cei care ar putea oferi răspunsuri nu mai sunt sau, dacă trăiesc, sunt diferiți de cei pe care și-i aminteau protagoniștii acestor povestiri.
Vrem să ne înțelegem pe noi prin ceilalți, prin narațiunile pe care ni le spunem împletindu-le cu ceea ce ne imaginăm că au trăit alții alături de noi. De cele mai multe ori însă, prinși în aceeași poveste, doi oameni par să trăiască lucruri diametral opuse. Cartea de povestiri a lui Bernhard Schlink pare să surprindă între paginile sale vizite repetate în cabinetul invizibil și inexistent al unui psihoterapeut dispus să îi asculte.
Trece, cu brio, prin nenumărate tipologii de relații, prin încrengături care ne surprind, prin întorsături de situație care ne arată că putem ani de zile să credem că povestea noastră e singura adevărată și să descoperim cât de mult ne-am înșelat în tot acest timp. În final, ceea ce reușește această carte este să prezinte cele mai variate tipuri de relație, cu straniul lor de care ne lovim și noi, cu acele personaje care uneori vin în viețile noastre doar pentru a ne oferi șansa de a nu-i mai uita niciodată sau, dimpotrivă, pentru a ne arunca spre acele întrebări fără răspuns, spre iertări atât de necesare și imposibile.
Bernhard Schlink, „Culorile despărțirii”, Editura Polirom, anul publicării: 2022, nr. pagini: 256, traducere din limba germană și note de Mariana Bărbulescu
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu