Ayaan Hirsi Ali militează pentru drepturile femeilor și păstrarea unei libertăți de exprimare depline, fără false acuzații de rasism sau islamofobie. Am scris recent și despre cea mai nouă carte a sa, tradusă și la noi, Prada. De data aceasta, volumul de față, Nomada. Din Islam în America. O experiență personală a ciocnirii civilizațiilor, urmărește îndeaproape călătoria autobiografică a unei emigrări, dezrădăcinări și desprinderi definitive de concepte greu de smuls din mintea oricărui om care a cunoscut, până la o vârstă, un singur adevăr.
Ciocnirea civilizațiilor se produce, la Ali, de la primele noțiuni esențiale într-o societate modernă. Conceptul de valoarea banilor, economisirea sau investirea lor reprezintă lucruri abstracte și de neînțeles în mintea suficient de deschisă pentru a observa că o societate poate funcționa mult mai bine, fără conflicte, teroare și violență, dacă nu e ghidată de religie.
Legăturile cu familia nu se rup însă așa de ușor. Determinarea ei o salvează, deși e continuu prinsă între dorința de a se integra și de a accepta valorile societății europene și vina de a se fi îndepărtat de familie, de a nu putea fi alături de ei, de a nu-i putea convinge de noul adevăr care se conturează din ce în ce mai puternic în noua sa viață. Sunt cutremurătoare amintirile ei despre o copilărie plină de abuz fizic și emoțional, de la pedepsele fizice aplicate inclusiv la școală și vorbele grele aruncate de bunica și de mama ei, cuvinte greu de suportat, adesea sub formă de blesteme greu de imaginat.
„Familia-problemă” e prezentată prin prisma religiei căreia aceasta i se închină, sub povara unor legături care îi obligă pe cei care părăsesc țările musulmane să trimită bani rudelor rămase acasă, nereușind, în felul acesta, să își construiască un viitor stabil în țările-gazdă. Privind în urmă, după studii, lucrări și cărți scrise despre păstrarea valorilor occidentale și pericolul pe care neintegrarea imigranților îl reprezintă, Ayaan Hirsi Ali e conștientă de ceea ce i-a recuperat sinele din pâcla plină de dogme și superstiții: „Nici eu nu am fost pregătită pentru Occident. Singura diferență dintre mine și rudele mele este că eu mi-am deschis mintea”. Familia se dezbină, frații ei au de suferit tocmai de pe urma unei educații precare și abuzive, închisă în fața conceptelor moderne de educație și creștere a copiilor.
Rădăcinile își pierd din forță pe măsură ce Ali se ridică, prin educație și cunoaștere, deasupra singurei lumi pe care o cunoscuse până atunci, înțelegând principiile fundamentale ale unei societăți moderne și libere. Vede golurile trecutului abandonat, motivele nefuncționării unei lumi care ar fi trebuit să o protejeze, să nu o lase pe mâinile celor care cred și practică încă mutilarea genitală în cazul fetițelor și restrângerea unor libertăți esențiale. Analiza ei este lucidă, obiectivă, cu o atenție microscopică asupra unui univers din care abia a scăpat:
„Mai târziu, mi-am pus întrebarea ce anume din cultura somaleză ne ține în loc? Poate că o parte din problemă e că nu prea mai avem ce să numim cultură. Nu există istorici somalezi, sunt puțini autori, aproape deloc artiști de orice fel. Vechile obiceiuri sunt încălcate, iar noile obiceiuri au de-a face doar cu violența și dezordinea. Ca trib, suntem fragmentați; din perspectiva clanurilor, suntem risipiți; în ce privește familia, suntem disfuncționali”.
Azi, opiniile ei sunt clare, iar în „Nomada”, ca și în multe dintre titlurile sale de până acum, atrage atenția asupra pericolului pe care îl reprezintă imigranții neintegrați în cadrul țărilor moderne în care libertatea omului înseamnă ceva și în care statul depune eforturi pentru a asigura siguranța cetățenilor săi. Strâns legată de ceea ce înseamnă să fii femeie într-o societate care nu te consideră individ, eliberată de cercul strâns al acelei lumi, Hirsi Ali scrie:
„Când occidentalii bine intenționați, dornici să promoveze respectul pentru religiile și culturile minoritare ignoră practici precum căsătoriile cu forța și închiderea în casă pentru ca «societatea să nu îi mai stigmatizeze pe musulmani», ei neagă dreptul a nenumărate fete musulmane de a se lupta pentru eliberarea lor din cultura părinților lor. Acești occidentali nu reușesc să se ridice la înălțimea idealurilor și valorilor societății noastre democratice și fac rău tocmai minorității vulnerabile pe care încearcă să o protejeze”. Neînfricată, chiar dacă este însoțită de bodyguarzi atunci când iese din casă, Ayaan Hirsi Ali nu se teme să spună lucrurilor pe nume, istorisindu-și propriile bătălii și traume și arătând cu degetul grozăvia unor cutume pe care, crede ea, occidentalii greșesc ori de câte ori nu le sancționează ca atare.
Totodată, atrage atenția asupra cauzelor care împiedică integrarea eficientă a imigranților, iar societățile închise și care nu vor să adopte valorile europene sunt unul dintre aceste motive: „Dar convingerea multiculturalistă potrivit căreia cultura somaleză de tip clan ar trebui cumva păstrată, chiar și atunci când reprezentanții ei se mută în societățile occidentale, este o rețetă pentru eșec social. Multiculturalismul îi ajută pe imigranți să amâne durerea renunțării la ce e anacronic și neadecvat. Îi închide pe oameni într-un sistem social corupt, ineficient și nedrept, chiar dacă le păstrează artele și meșteșugurile. Perpetuează sărăcia, suferința și abuzul”. Avem, în fond, un cercetător care a experimentat ambele fațete ale monedei, un om care este printre cei mai în drept să dezbată problemele actuale pe care, de multe ori, autoritățile preferă să le ascundă din teama de a nu alimenta, în mod eronat, va spune Ali, tensiunile rasiale.
Ceea ce trebuie făcut nu e nicidecum imposibil sau greu de identificat. Pericolele asupra cărora atrage atenția autoarea sunt cele trăite pe propria piele și pe care nu vrea să le vadă exacerbate în lumea occidentală care i-a oferit o șansă nesperată: aceea de a fi liberă cu adevărat. Libertatea, în toate formele ei, are de suferit, din ce în ce mai mult, iar amenințarea pe care oficialii o neagă bate la ușă cu o forță din ce în ce mai mare: „Degetele subțiri ale autocenzurii se strâng în jurul minților individuale, apoi al grupurilor de oameni, apoi chiar în jurul ideilor și al exprimării acestora. Când libertatea de exprimare se năruie astfel, când occidentalii se abțin să critice sau să chestioneze anumite practici și aspecte ale islamului, îi abandonează pe acei musulmani care vor și ei să le conteste. Își abandonează și propriile valori. Odată ce fac asta, societatea lor este pierdută”. Nu există dubii nici în ceea ce înseamnă împărțirea și apărarea valorilor, nu există nuanțe de gri când vorbim de libertate. Integrarea se face cu adoptarea valorilor europene, nu cu subjugarea celor deja existente în țările-gazdă, ignorarea și desconsiderarea acestora, împreună cu cetățenii lor: „În lumea reală, respectul egal pentru toate culturile nu se traduce printr-un mozaic de popoare colorate și mândre interacționând pașnic și menținând în același timp o încântătoare diversitate de mâncăruri și meșteșuguri. Se traduce prin zone îngrădite ale opresiunii, ignoranței și abuzului.”
Pericolele pe care le identifică Ayaan Hirsi Ali au diferite chipuri, iar niciunul nu îi scapă celei care vrea să protejeze lumile care au protejat-o pe ea. Rezolvările sunt posibile, însă numai dacă autoritățile, instituțiile de învățământ, organizațiile non-guvernamentale și inclusiv bisericile creștine vor colabora pentru a consolida și eficientiza integrarea, contracarând astfel exacerbarea radicalizării și a fundamentalismului.
Ayaan Hirsi Ali, „Nomada. Din Islam în America. O experiență personală a ciocnirii civilizațiilor”, Editura Polirom, anul publicării: 2021, nr. pagini: 312, traducere de Silvia Pavel
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de Mohamed Nohassi pe Unsplash
scrie un comentariu