cronici recomandări

O reverenţă binemeritată – despre „Recviem vesel pentru tata” de Radu Paraschivescu

În „Recviem vesel pentru tata”, Radu Paraschivescu a prins nouă texte care au legătură cu tatăl său. Un tată când pontos şi cordial, când fixist şi pisălog, însă mai ales unul care şi-a păstrat până la sfârşit acea tandreţe care-l determina să-i spună soţiei „fetiţă”.

Un tată bun, care merita o astfel de reverenţă, aşa cum sunt convins că ar merita şi mama scriitorului, cea care le făcea clătite soţului şi fiului chiar şi noaptea, când se uitau la fotbal, ori o cafea cu care ar fi câştigat campionatul mondial.

„Familia e cantonamentul unde tragi de fiare pentru meciurile copilăriei, adolescenţei şi vârstei adulte”, scrie Radu şi nu ai cum să nu observi influențele pe care le-au avut asupra sa părinţii – mai ales tatăl său, întrucât aici este vorba mai mult despre el.

Am rămas cu modul în care tatăl şi fiul mergeau împreună la meciuri – tatăl, suporter al Rapidului, fiul, fan al Timişoarei – cum jucau fazan pe nume de vreo trei ori pe săptămână, cum tatăl era cel însărcinat cu chestiunile importante legate de fiul său (şcoală, vizite la doctor etc.) şi cum se tachinau pe diverse simpatii (nu doar pe echipe de fotbal, ci şi pe gusturi muzicale). De fapt, tachinarea era o marcă a cuplului tată-fiu, iar atunci când se vedea încolţit, tatăl era nevoit să închidă discuţia cam aşa: „Ai grijă să nu păţeşti ceva la mintea aia”.

Aş fi putut paria că unul care ţine cu Italia la fotbal nu are cum să asculte Mozart, ci Wagner, dar asta nu-l face mai puţin simpatic în ochii unui cititor neutru. Tatăl lui Radu Paraschivescu – Ionuţ, pentru mama sa – este în această carte un personaj puternic, raţional, mereu cu o replică amuzantă sau aţâţătoare, un pasional, dar şi un tandru, un coleric, dar şi un sensibil.

Ultima proză este şi cea mai amară ori mai dureroasă. „Ultimul catren” este despre despărţire, despre luciditatea tatălui înaintea sfârşitului şi despre modul în care fiul simte golul din apartamentul în care ai săi au convieţuit peste 50 de ani.

„Bătrâneţea e ca râia, Răducane. Nu-ţi dai seama cum e până nu o ai”, sunt vorbele tatălui său care deschid acest text şi cu care rămâi în minte, alături de Radu, până spre finalul cărţii, în liniştea dintre pereţii mobilaţi de atâtea amintiri.

Radu Paraschivescu, „Recviem vesel pentru tata”, Editura Humanitas, anul publicării: 2020, nr. pagini: 192


Puteţi cumpăra cartea de la:


Fotografie reprezentativă de Steve Shreve pe Unsplash.

despre autor

Constantin Piştea

Editor-coordonator citestema.ro.

scrie un comentariu